Vis cu institutoare
Jos, în uriaşa bucătărie de internat,
Institutoarea mea, tînăra mea institutoare de agat,
Mulatră, cu pielea foşnind de bună,
M-a chemat din ochi să-mi spună,
Să-ngenunchi, aşa cum sînt, scofâlcit şi cu chelie,
Să-mi aşeze pe creştet talpa ei liliachie.
Rătăcea miros ameţitor peste duşumele-
Se prăjeau într-o tigaie nesfîrşită chiftele-
Şi era o dimineaţă posomorîtă şi amară
Din anii de şcoală primară.
Mi-am văzut atunci obiectele, etatea,
Am văzut care era realitatea,
Mi-am pus mîinile pe degetele arătătoare
Ale nemuritoarei mele institutoare
Şi, poate de aceea, poate din alt motiv,
Am lovit-o-n laringe cu trident milostiv
Şi-am zburat apoi greoi şi vîscos
Pînă-n dantelatul orăşel de os
Unde şi ieşiseră gazetele de-o centimă
Cu-ntr-o limbă moartă ştiri despre oribila crimă.
Eram vesel şi copilăros
Şi dansam chiar de bucurie într-o curte din dos:
Tocmai intrase pe portiţa de piatră
Institutoarea mea, tînăra institutoare mulatră.
Leodin Dimov – Carte de vise, 1969
P.S. Pe 11 ianuarie, se împlinesc 85 de ani de la naşterea lui Leonid Dimov. Un poet care a amânat cu un veac dispariţia limbii române…
[...] Vis cu institutoare Sat Jan 08, 2011 11:59 am Jos, în uriaşa bucătărie de internat, Institutoarea mea, tînăra mea institutoare de agat, Mulatră, cu pielea foşnind de bună, M-a chemat din ochi să-mi spună, Să-ngenunchi, aşa cum sînt, scofâlcit şi cu chelie, Să-mi aşeze pe creştet talpa ei liliachie. Rătăcea miros ameţitor peste duşumele- Se prăjeau într-o tigaie nesfîrşită chiftele- Şi era o dimineaţă posomorîtă şi amară Din anii de şcoală primară. Mi-am văzut [...] [...]