SITCOM PreSS

El doar veghează. Asta am citit ieri pe un stâlp din staţia de metrou Piaţa unirii. Sau: “Un şef nu face niciodată glume proaste. Este doar sincer“. Iar mai încolo, după câteva inepţii, am văzut o “Cerere de mărire de salariu“, care începe ca o scrisoare de intenţie de pe eJobs: “Apreciez oportunităţile pe care mi le-aţi creat în ultimii patru ani…”. Câţi dintre voi şi-au negociat salariul într-o companie românească, cu o asemenea scrisoare de intenţie (poate că aici musteşte umorul, şi eu nu m-am prins). Câţi manageri mai sunt doar şefi, ca pe vremuri,  sau ca-n bancurile pe care le-au printat publicitarii?  Poate că targetul reclamei este format din: poliţişti, M.Ap.N-işti, funcţionari publici semimilitarizaţi, etc. Nu ştiu dacă advertiserii noştri au bugete de criză (sau poate bugetele spenderilor sunt de vină…), dar reclama asta e ieftină ca imagine/conţinut. Poate că aşa trebuie să fie reclamele din subteran, să stoarcă un zâmbet obosit şi să te trimită repede la cârciumă.

[View with PicLens]

 

Update1: Uitându-mă cu atenţie la fotografii m-am gândit că postarea asta s-ar fi numit mai bine: Glume proaste…

Update2: Mă gândeam că de 1 an şi jumătate, de când am firmă, nu mai am şef, şi nu am avut în ultimii 3 ani în privat (nu în sensul acestei reclame). Am avut însă şefi care se pot apropia de aforismele skol în cei 16 ani cât am lucrat la stat. De fapt, acum, şeful meu este tot statul. Un şef scump, pe care trebuie să-l plătesc chiar dacă nu face nimic pentru mine. Un şef scump, pe care trebuie să-l plătesc, chiar dacă eu nu am nimic de lucru pentru el! Un şef sincer, care nu face glume proaste niciodată…