dincolo
Am fost în Piaţa Rahova să iau mere noi (2 lei/kg), prune (2 lei/kg), piersici (3 lei/kg) şi porumb. Ieri am făcut compot (porumbu’ s-a fiert în paralel). Am curăţat 2 kg de mere noi, 1/2 kg. piersici şi 1 kg prune. Le-am pus 2 l de apă, au fiert (cam mult!) şi le-am asezonat la final cu puţină miere (după gust). A…am uitat să pun şi câteva felii de lămâie. Seara după ce s-a răcit l-am băgat la frigider. Acum mă răcoresc cu el (cu toate că şi afară e răcoare) şi mă gândesc ce haine tre’ să iau la mine. Manu zice că azi facem bagajele. Mâine o să fim dincolo (*acolo unde ne-am născut). Când călătorim dincolo, căutăm ceva care să ne convingă că merită să ne întoarcem acolo. Definitiv şi irevocabil. Dar, de fiecare dată, găsim din ce în ce mai multe defecte… Relaţia noastră cu oraşul natal e destul de ciudată. Ca relaţia unor bâtrâni care se iubesc într-un anumit fel, dar nu pot sta prea mult timp împreună. Pentru că, vârsta accentuează defectele…
Update: Oare am fi avut aceeaşi relaţie cu oraşul nostru dacă el s-ar fi numit altfel (Londra, paris, New-York, etc.) ?
sa tin minte retzeta. altfel, mofturi, monșer!… raportindu-te la paris ny londra schimbi radical registrul nostalgic al tomitanului din tine. nostos-ul balcanic este incomparabil mai scrofulos decit al unui newyorkez. parol!
Corect. Cu toate că par nostalgic în postarea asta (poate ar fi trebuit să mai dezvolt subiectul) mă gândesc dacă o relocare se poate limita doar la un p.d.v. subiectiv (şi…anacronic până la urmă): iubirea de oraşul în care te-ai născut şi ai trăit vreo 30 de ani. O relocare ar trebui să fie ceva pe verticală, ceva strategic. Adică, dacă tot vreau să mă mut (pentru că aici nu-mi place=subiectiv, sau am în sânge morbul aventurii) aş vrea, ca acolo unde mă duc, să am un oraş mai curat, cu un trasport public civilizat, medici mai buni, şcoli şi profesori de un anumit nivel, etc. Şi, în România asta NU există. Şi nici nu cred că va exista! De aia, dacă las inima s-o ia uşor înainte, m-aş întoarce în Constanţa, dar, dacă mă gândesc mai bine la copilul meu: aş vinde tot ce am şi m-aş muta la Londra sau Malaga (să nu-mi fie dor de mare). De fapt la asta vroiam să ajung cu articolul meu…neterminat!
… la mare
va urez vreme frumoasa din relocarea mea din care si de as vrea si as avea cu ce, n-as mai putea fugi
Multzumim! Poate ne vedem pe dincolo…