N-am găsit Muzeul de Istorie, în schimb am găsit asta (PSD tropăie deasupra PNL):

Am ajuns până la urmă pe Calea Victoriei dar muzeul era-nchis. Mirosea a plictiseală aşa c-am rătăcit pe străzile alea din jurul muzeului până am nimerit în Valea Regilor. N-am ajuns acolo chiar pe uşa din faţă,

dar am depăşit momentul şi ne-am aşezat la prima masă…

Am comandat ceaiul casei, care se chema (bineînţeles) Valea Regilor, pe care l-am băut în ceşti Valea Regilor, pe o masă pe care scria Valea Regilor, într-o cafenea numită Valea Regilor, etc. Ceaiul costa 5 lei, iar narghileaua pe care n-am luat-o 12 lei.

Manu se gândea ce să mai pozeze, eu mă gândeam că stânga a fost ocupată de optica medicală,

autorizată de Ministerul Sănătăţii, iar dreapta de o croitorie pentru femei. Dar centrul,

centrul era liber, plin de cafenele, toate aceeaşi marcă Valea Regilor, chiar dacă mesele arătau altfel… Atunci am privit puţin în sus,

apoi mai sus,

şi chiar foarte sus, de parcă eram în altă ţară, departe de tot ce-nseamnă români, românie, românitate, românism, ş.a.m.d.

Cerul a ieşit cam negru, la fel de negru ca cerul gurii unui câine lup, dar asta nu ne-a oprit să visăm la un cer departe de tot ce-nseamnă români, românie, românitate, românism, ş.a.m.d. Ne ţineam de mână şi ne gândeam că suntem la…Paris. Poate din cauză că strada se chema Vilacrosse. Îngerii au început să cânte-n jurul nostru, ca-n filmul Night At The Museum 2, Battle Of The Smithsonian {2009} DVDRIP. Jaybob:

Totul era frumos, armonios, de plastic!