Dinu Patriciu trudeşte din greu pe ogorul brandului personal. Măcar o face într-un mod pozitiv, spre deosebire de orice om politic sau apolitic. Mi-au plăcut răspunsurile sale, de aceea am selectat câteva:

Cred in libertatea absoluta, cred in necesara disparitie a statului, cred intr-un viitor in care statele nationale isi vor pastra, cel mult, rolul simbolic si nu pe cel administrativ cedat in favoarea autoritatilor publice locale apropiate de cetatean sau al celor supranationale care pot reglementa regiuni.

…problema invatamantului  romanesc este mult mai grava. Noi finantam scoala si nu finantam elevul. Finantarea directa a elevului si apoi intrarea scolilor in competitie ar rezolva pe cale naturala aceasta problema. Nu are nicio legatura cu realitatea sistemul romanesc de invatamant de astazi, profund birocratic, supus statului si incapabil sa se autosustina.

Atunci cand voi vedea niste tineri romani propusi pentru premiul Nobel, atunci cand voi vedea ca in universitatile romanesti incep sa vina studenti din alte parti, atunci cand voi vedea mari afaceri cu radacinile in Romania si care au devenit multinationale, atunci voi crede ca aceasta investitie a dat roade.

Vremurile pionieratului, cum a fost de exemplu IT-ul,  au trecut. Astazi e foarte greu sa pornesti dintr-un garaj unde scrii niste programe de computer sau construiesti niste computere. Nu cred in astfel de povesti. Mai degraba cred in posibilitatea de a folosi relationari si de a aplica idei cu sprijinul unor finantatori. De altfel, capitalismul, zic eu mereu, este intalnirea dintre idee si bani.

Indraznesc sa afirm ca unii oameni politici de la noi nu inteleg nimic din ce li se intampla, pentru ca privesc inca economia si societatea romaneasca in spirit feudal, ca pe o scoica inchisa si nu o inchidere care sa deschida, vorba lui Noica despre satul romanesc. Au involuat atat din punct de vedere al capacitatilor administrative, cat si din punct de vedere conceptual.

Eu cred ca in ultimii 20 de ani impostura a aparut din cauza jocului politic si s-a propagat in societate pentru ca politicienii s-au nascut dintre cei care nu puteau avea un loc in propria lor meserie. Din politica s-a transferat in intreaga societate.

In masura in care vom reusi sa depasim handicapul prostiei mediului politic, am putea sa fim centrul financiar al lumii balcanice. Romaniei ii da dreptul acesta mai ales infrastructura economica care deja exista in Bucuresti, spre deosebire de alte comunitati mai mici din Balcani.

Dacă vrei să aprofundezi filosofia lui Dinu Patriciu, intră AICI.