Îl visez des pe Vanghelie. Cam o dată pe săptămână. Fără să mă gândesc la el…să aud sau să citesc ceva despre el. Alţii visează femei, au vise erotice, eu îl visez pe Vanghelie. Ultima oară stăteam faţă-n faţă. Între noi, un birou de mahon. Eu notam conştiincios într-o agendă tot ce-mi spunea Vanghelie. Îl priveam cu admiraţie ori de câte ori rostea vreun cuvânt. În cameră plutea un sentiment pozitiv de…prietenie. Asta era atmosfera, sau cel puţin aşa-mi sugera visul. M-am gândit să merg la el în audienţă. Bună ziua, domule primar. Nu….Nu cer nimic. N-am nici o petiţie de formulat. Am venit să vă întreb dacă şi dvs. mă visaţi pe mine… Ştiu că nu aveţi cum să mă visaţi. Ştiu că nu aveţi timp să visaţi. Că sectorul 5 e cel mai curat sector din Bucureşti. Că are toate străzile asfaltate şi spălate cu detergent. Iar lângă Economat, în Piaţa Rahova, ţigările de contrabandă nu se mai vând în faţa Poliţiştilor comunitari. Şi cetăţenii din sectorul 5 nu mai miros a transpiraţie stătută şi nu mai aruncă gunoaie pe trotuar. E atât de frumos în sectorul 5, cred că de aia vă visez atât de des!

P.S.: Lăsând mişto-ul la o parte, pot să spun că, în sectorul 5 din Bucureşti toate grădiniţele şi şcolile sunt complet renovate şi dotate cu PC-uri noi. Iar copiii primesc de sărbători (de 1 iunie, de Paşte & de Crăciun) pachete consistente, la care alţi copii, din alte sectoare, doar visează. Vorba cuiva care lucrează în învăţământ: Bă, aşa cum e el, Vanghelie măcar respectă şcoala şi profesorii…