Săptămâna asta am alunecat în Wonderland. La cinematograful 3D din Liberty Mall. În afară de fluturii care zburau veseli spre noi şi pisica Cheshire, care mai băga curioasă capu-n sală din când în când, n-am văzut prin ochelarii ăia  tridimensionali decât pete de lumină într-o lume care plutea în ceaţă şi fum, de parcă aş fi tras cu ochiu’ pe gaura cheii… Aşa că,  filmul Alice in Wonderland se-nrudeşte mai mult cu jocul video apărut acum vreo şapte-opt ani, fiind un colaj de poveşti pe aceeaşi temă, ingenios & puţin horror. Dacă Tim Burton se putea lipsi fără probleme de actriţa care a jucat-o pe Alice (Mia Wasikowska), sau de aceea aflată în rolul reginei dalbe (Anne Hathaway), filmul nu ar fi existat fără prestaţia pălărierului nebun (Johnny Depp) sau a reginei de inimă roşie (Helena Bonham Carter). Dar n-am chef să mai vorbesc despre premiera asta…cu gust de ţigară mentolată, pentru că, ieri, am văzut Agora. Un film fără pretenţii de box-office, dar care vine cu o poveste tulburătoare: ultimii ani din viaţa genialei Hypatia, în Alexandria anilor 410 – 414 e.n. În afara cursurilor de filosofie pe care le preda în aula Bibliotecii din Alexandria, Hypatia era o strălucită matematiciană dar şi o precursoare a astronomiei renascentiste, prin studiile care duc la descoperirea mişcării elipsoidale a planetei noastre. Teoria ei referitoare la elipsă (elipsa guvernează mişcarea planetelor), a fost redescoperită de astronomul J. Keppler, abia în secolul al XVII-lea. Însă cea mai dură parte a filmului este aceea despre ascensiunea violentă creştinismului, într-un imperiu aflat în declin… Când la conducerea bisericii din Alexandria vine episcopul Chiril, mai mult politician decât călugăr, carismatic, dogmatic dar şi sângeros, conducător al unei grupări fanatice creştine, poziţia sa influentă concurează cu funcţia de prefect al oraşului… Hypatia devine fără să vrea ţinta atacurilor episcopului fiind acuzată de ateism şi vrăjitorie. În primăvara anului 415 este ştrangulată/lapidată/jupuită în agora, de câţiva călugări din gruparea episcopului creştin. Am scris chestia asta făcând abstracţie de faptul că e doar un film, puţin cam lung şi obositor, dar bine făcut de regizorul spaniol şi am relatat de parc-aş fi fost martor la evenimentele de atunci. Pentru că asta e senzaţia pe care ţi-o lasă filmul! Am căutat mai multe date despre Chiril, sau Sf Chiril, Cyril of Alexandria, cum îi zic catolicii, greco-catolicii sau ortodocşii, şi n-am găsit decât relatări pozitive. Patriarh, părinte,  întemeietor, învăţător al bisericii, etc. De fapt un caz patologic, un ucigaş în serie (ucigaş de evrei dar şi autorul moral al uciderii filosoafei Hypatia). A avut o contribuţie deosebită la întârzierea evoluţiei noastre ştiinţifice.  O întârziere de cel puţin o mie de ani! Sinodurile creştine au dezminţit faptele sale (”S-a afirmat, mai ales datoriă caracterului său impulsiv, ca Sfântului Chiril ar fi responsabil de uciderea, în anul 415, a filosoafei neoplatoniciene Hypatia de catre o banda de crestini fanatici; dar o asemenea afirmatie este totala lipsita de temei real.“) şi l-au canonizat, destul de târziu, pentru serviciile aduse bisericii. Nu uitaţi pe 27 iunie să-l prăznuiţi şi să-l cinstiţi cum se cuvine…