Aş vrea să fiu şi eu un fel de pui fericit. Hrănit ca la curte şi scos la iarbă verde.  Am crezut cu naivitate, în 2007, că aderarea la UE o să ne facă o ţară de pui fericiţi. O ţară curată, verde, în care boabele de porumb plutesc ca fulgii de zăpadă. Din păcate, fericirii noastre i-a venit nota de plată. Amenda, cum le zic eu ospătarilor când am de plătit o notă cu prea  multe zerouri. Stăm ambalaţi în casolete transparente. Aşteptăm o minune, în marele hypermarket numit România. Bine, începutul ăsta e fals, poetic & demodat. Ideea mi-a venit azi, când am cumpărat de la Carrefour Puiul fericit de Agricola Bacău. Am făcut azi o ciorbiţă şi o tocăniţă, cum zicea cândva o reclamă knorr. De fapt, tocăniţa a fost un pilaf cu legume şi bucăţi de pui fericit. Reţeta este simplă: 1/2 de pui fericit, 1 legătură de praz tânăr, 1 ardei capia roşu, 2 morcovi. Într-o tigaie au fost călite legumele, tăiate mărunt, în grăsime de…pui fericit. A fost adăugat orezul, pentru 4 porţii, după ce a fost spălat în trei ape şi a fost amestecat cu bucăţile de pui fericit. Orezul  a fost îndoit cu zeamă de supă cât cuprinde şi a aţipit la cuptor o oră,  până a scăzut puţin. Noi l-am servit fierbinte, cu piper. Mmmm, carnea a fost extraordinară (ăsta e gustul de carne de pui din copilăria mea!) iar orezul zemos şi bine fiert, înverzit de bucăţile de praz s-a topit în gură. În fine, tot la Bacău a apărut şi puiul antistres, care nu e la fel de fericit şi galben ca ăsta, dar e OK. Strămoşul lui e puiul familist. Noi, aşteptăm deja puiul preafericit, pe care o să-l comandăm fericiţi când o să fim departe de iarba verde de acasă…

Poftă bună în continuare!

Apropo, dacă toate merg bine şi voi emigra în 2011 aş prefera să fiu un bucătar-ospătar de succes decât un pui fericit românesc. Mă antrenez pentru asta !