Când discutam, ieri, cu Silviu despre grupul catolicilor de stânga, format prin anii optzeci de Tadeusz Mazowiecki, am avut următoarea revelaţie: era mai bine pentru noi, românii, dacă eram catolici… Oare? Argumente, pro & contra ar fi destule, o să-ncerc să le aşez pe cele pozitive, după cum îmi vin în minte:

1. Biserica Catolică a fost puternic implicată în politică (mai bine, cu mai mult succes);

2. A fost cea care a armonizat relaţia stat-societate, sau cel puţin a încercat asta, începând cu secolul al XIX -lea (de ex., Biserica Catolică era singurul loc liber in care polonezii puteau folosi limba maternă, în care se puteau exprima şi dezbate valorile identitare);

3. A educat mai bine decât a reuşit (sau a încercat) Biserica Ortodoxă, fiind, cel puţin în secolul  al XX-lea, motorul pluralismului cultural, politic, religios al Europei unite.

4. A învăţat din propriile-i greşeli, încercând să evolueze odată cu societatea în care se află.

5. A susţinut cu curaj dilema autorităţii (terestră sau celestă, pornind de la ideile lui Toma de Aquino) într-o dictatură de stânga (pentru polonezi, acceptarea statului se face în condiţiile in care acesta respectă valorile aşa cum sunt ele afirmate prin Biserică: libertatea de expresie, demnitatea umană şi bunăstarea materială).

Ar mai fi multe de spus dar Manu, bine ancorată în realitatea noastră, mi-a tăiat puţin avântul: Crezi că, dacă ar fi fost catolici, românii ar fi fost altfel?