Cea mai şocantă ştire a săptămănii a fost, de departe, cea legată de ameninţarea cu moartea a lui Vladimir Tismăneanu. De ce l-ar ameninţa cineva cu moartea pe Tismăneanu? De ce acum, în anul de graţie 2010? Bine, nu e prima oară când V. T. este ameninţat cu moartea. Versurile care construiesc titlul acestei postări sunt rupte din contextul unei ameninţări primită de acesta în 1984. Înţeleg perioada în care au fost formulate ameninţările de atunci, dar cele de acum sunt mult mai perfide şi ating un alt nivel (au un alt substrat ?). Suntem atât de intoxicaţi şi cu creierele atât de spălate, încât, în acest prezent pe care l-am construit mai mult involuntar, nu mai distingem adevărul de minciună (lumina de întuneric, etc.). Dacă V.T. m-ar angaja ca detectiv (nu mi-am mai exersat de mult timp talentele securistice de investigator) aş porni ancheta mea de la întrebarea care-i miza (mobilul) şi aş continua cu: cine are de câştigat din toată povestea asta? Să fie ameniţarea legată de faptul că V.T. a fost în 2006 preşedintele Comisiei Prezidentiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România, iar din aprilie 2007, preşedintele Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania?  Şi, mai mult, de faptul că raportul final conţinea destul de multe nume, astfel încât, puţini dintre cei rămaşi în viaţă (ei sau…fiii lor), daţi în vileag într-un act oficial, să dorească răzbunarea? Ar fi o ipoteză, însă, înainte de a-l ameninţa pe Tismăneanu, normal ar fi fost să-i ameninţe pe cei care au semnat cărţile de memorialistică din care acesta a extras acele nume. Să fie opoziţia de stânga, supărată că teoriile sau cărţile lui V.T. au netezit calea dreptei la putere? Poate Ponta, de care a tot făcut mişto pe blog în ultima vreme. Nu, e o glumă să crezi că nişte cărţi/idei, oricât de logice, corecte sau democratice ar fi ele pot să schimbe sau să mişte cât de puţin subconştientul nostru colectiv. Iar în România nu este dreapta la putere, orice altceva dar nu un partid democratic de dreapta. OK. Cine ar avea interesul să-l pună cu botul pe labe pe V.T., să-l pedepsească aşa de rău? Cel care a condamnat comunismul de formă (“fără o asumare responsabilă a trecutului traumatic…riscăm…sa prelungim la nesfârşit o amnezie auto-distructivă”), ca să deturneze puţin atenţia de la inflaţia şi sărăcia în care alunecăm? Nu, cu toate că din partea lui te poţi aştepta la orice, ţinând cont de…instabilitatea lui psihică/emoţională. Atunci, cine ar dori să-l pedepsească pe V.T.?  Eu cred că cele două scrisori primite au legătură cu articolul lui Tismăneanu despre moartea lui Adrian Păunescu, publicat pe blogul acestuia, plus continuările de rigoare (aşa cum spune şi comentariul lui Mihai P: “Nu mă miră că s-au găsit câţiva nebuni printre ei care să raspunda astfel, având în vedere articolul foarte critic publicat exact în ziua morţii lui Păunescu“). Tismăneanu ştie sau bănuieşte de unde i se trage, însă, puţin mister, asezonat cu publicitate&solidaritate umană anticomunistă nu strică. Adevărata problemă este scrisoarea din februarie, scrisă, poate, de acelaşi maniac, care a atins paroxismul fanteziilor psihotice citind articolul lui Tismăneanu din ziua decesului lui Adrian Păunescu. Eu zic că este cineva care-l urmăreşte, l-a urmărit şi-l va citi/urmări cu atenţie toată viaţa. Ca un înger păzitor!

P.S. Urmăreşte şi reacţia lui Dorin Tudoran, AICI.