Există. Înghite totul, ca o gaură neagră. Când l-am auzit pe Mincu spunând asta, m-am gândit că e o exagerare de-a lui, una cu tentă livrescă, fără prea multe legături cu realitatea. Dar, după ce m-am mutat în Bucureşti, am văzut că vidul ovid transgresează sincera caracterizare a creativităţii dintr-o anumită zonă geografică. Este o stare de spirit. Pe care o simţi mai acut în centru decât în provincie… Mai ales dacă te-ai născut în provincie. E starea noastră de spirit, pe care o puncta Caragiale în Noaptea Învierii (”Știi să scrii? ești literat. / Știi să citești? ești critic.”) ? E un simptom al sociopatiei care mă-ncearcă de vreo câţiva ani? Până la urmă întâlnirile astea îşi au rostul lor. Să socializăm unii cu alţii. Să socializăm cu cititorii. Să-i rememorăm pe cei care nu mai pot socializa.

Cu toate că mi-e din ce în ce mai greu să socializez, vă aştept mâine, la orele 16.00 în clubul B!bl!otek din Constanţa la un 4+4.

Nu este un citat din faimosul Ostap Bender (un personaj de stânga cu apucături de dreapta) ci o trimitere la prima recenzie (mâine, în revista Luceafărul) a volumului Poeme de stânga, semnată de Horia Gârbea (puteţi citi un preview aici).

S-a spart gheaţa şi-n Cenaclul Marin Mincu, unde cei doi invitaţi (Grigore Şoitu & Silviu Dancu) au citit  poezie şi proză cu sala plină (sau aproape plină, că mai erau vreo 2-3 scaune libere ). Din păcate, malaxorul critic a rămas în continuare blocat, iar reacţiile binevoitoare ale puţinilor comentatori, plus pauzele de rigoare, au lăsat un spaţiu de manevră celor doi cititori. Senzaţia a fost, la un moment dat, de…lansare de carte sau de întâlnire tovărăşească, prietenească, la un pahar de vin şi nu de cenaclu literar MM, unde sfârtecarea autorilor era pe primul plan. Nu au fost discuţii pe text şi nici păreri despre miza textelor citite. Singura opinie critică pertinentă a fost cea a scriitorului Octavian Soviany. Dar să urmărim filmuleţele:

Şi dacă tot vorbeam de gheaţa spartă să vă arăt două grafice făcute de Silviu Dancu cu stânga, în timp ce malaxorul critic de dreapta se chinuia să pornească. Oau…sunt uimit! Silviu n-are nevoie de grafician la primul lui volum de proză, care ar putea să se numească foarte inspirat (& simplu) Pisica.

A sunat, pe SIM1, Marin Mincu…M-am recuperat şi am răspuns scurt, soldăţeşte. Doamna Mincu mi-a adus aminte că  trebuie să citesc nişte poeme de stânga în Cenaclul  “Marin Mincu” de la Biblioteca Metropolitană. Oau, ştiam că s-a reprogramat, deoarece Ilenei Bâja i-a murit mama! Îi mulţumesc lui Silviu Dancu pentru c-a acceptat să mă acompanieze…

“cum adica obiecte care le-au apartinut poetilor selectati? astea sunt toate? poate eu vreau sa cumpar creierul lui Peniuc? este acolo de vanzare? a, nu. acestea sunt obiecte la care au renuntat poetii selectati in vederea vanzarii, deci nu le mai apartin. la prezent. pt ca e decizia lor la ce renunta si la ce nu. deci poetii vand chestii ce nu le mai trebuiesc si ar trebui sa le trebuiasca altora doar pt ca au fost ale lor. de fapt acest muzeu e singura realizare a unora dintre cei mentionati mai sus. e trist sa te trezesti turnat in ciment sa nu te poti misca, sa nu iti poti intinde degetul. sa te sperii. oho!!!!! sunt statuie. nu am murit? asta este celebritatea.” (George Vasilievici – comentariu la postarea time 2 say goodbye, generatia MM , apărută pe situl hyperliteratura on 17.05.2007 @ 20:59)

Comentariul ăsta, publicat de George Vasilievici pe Hypera, distrusă de Marius Ianuş când a fost lovit de pandalia religioasă (cât l-am înjurat azi, când mă chinuiam să recuperez cele 94 de comentarii ale lui George…din păcate, n-am reuşit să le reciclez decât pe primele 10!), mi-a străluminat mintea obosită cu o idee destul de odihnită: o expoziţie de obiecte nemişcate la Muzeul literaturii. Obiecte vestimentare ale scriitorilor care au plecat brusc din lumea asta.  Un proiect trist cu…o mină veselă. Până atunci, vă invit la un fresh literar, pe care o să-l bem în memoria lui George Vasilievici, în Club A. Iată şi afişul:

& celelalte nouă comentarii:

ceapa

cum vine asta Mircea: “eşti abscons, nici nu încerc să te-nţeleg …………….. ” dar “cum bine zici”?

Comment Posted By george vasilievici On 25.07.2007 @ 01:19

nu este greseala de tipar.

Comment Posted By george vasilievici On 29.06.2007 @ 23:05

ariciu’

da de unde, e doar o impresie si chiar cu ea se hraneste.

Comment Posted By george vasilievici On 29.06.2007 @ 23:08

da ma Silviule dar nu poate sa spuna ce pentru ca nu exista spusul asta. eu nu cred ca avem destule cuvinte ca sa spunem tot. si tocmai asta este rostul poeziei sa spunem prin cuvinte ce nu se poate spune prin cuvinte. vreau sa prind moartea poeziei. moartea ei pe bune si de la sine nu sinuciderea poetilor sau altceva. moartea poeziei ca moartea limbii latine. as fi fericit s-o cunosc.

Comment Posted By george vasilievici On 26.06.2007 @ 00:36

jjjjjmecher arici. face PS PS! mosule apleaca-te să îţi spun ceva şi îţi dă un cap în gură de îţi umple fruntea de intepaturi. roagă-te să nu te dezgroape aia de peste o mie de ani. nu degeaba dar te vad in scheletul gol.

mie imi pace poemul asta al tau care spune cu totul alceva decat se vede negru pe alb. e un poem cam trist totuşi dar adevărat pentru România. mă bucura aceasta tehnica de a descrie prin cuvinte simple de tot stări sufleteşti pentru care nu există nici măcar cuvinte complicate.

Comment Posted By george vasilievici On 25.06.2007 @ 21:54

Caietul albastru nr. 10 (trad. din D. HARMS)

oho. nu te acuya nimeni de nimic. ba chiar din contra. bai mihai stiu ce iti aduce tie in viata poeyia si nu pot sa te acuy de ce ma acuyi acum tu pe mine că fac. nu frate. s-ar putea ca harms să fi fost exact în română şi asta îmi place mie la el. chiar este. el poate fi tredus exact.

Comment Posted By george vasilievici On 19.06.2007 @ 02:27

textele astea ale lui Harms au mai fost publicate acum cativa ani dar nu imi amintesc editura si am pierdut cartea. stiu ca volumul incepea exact cu aceasta povestire tradusa identic. poate cu o diferenta foarte mica. si ala cu puskin. o sa ii cer volumul tipului de la care l-am imprumutat la vremea respectiva.

oricum e bine ca traduci si se va publica iar Harms. faci un lucru tare.

Comment Posted By george vasilievici On 14.06.2007 @ 22:40

înotătorii

la genul acesta de poeme nu am incotro decat sa tin seama de ceea ce spuneti. fiind scurte le pot buli fara sa imi dau seama. asa ca am sters versurile cu inotatoarele.

Comment Posted By george vasilievici On 05.06.2007 @ 17:49

o sută

sa traiasca mai mult ca noi.

Comment Posted By george vasilievici On 29.05.2007 @ 01:07

Plus proba nr. 1, că…nu HOAXez:

A fost una dintre cele mai mişto şedinţe! Mugur Grosu & Florin Dumitrescu au umplut sala, ceea ce înseamnă că interesul pentru un anumit gen de poezie (care colorează teritoriul din ce în ce mai obosit al literaturii actuale) este în creştere…Am spus un anumit gen de poezie? Da, pentru că ambii autori îşi asumă riscul de a sonda zone destul de explorate ale discursului poetic postmodernist, chiar dacă o fac într-un mod cu totul original. Florin Dumitrescu se luptă cu o “poezie fredonabilă şi subversivă” el fiind la origini textier pentru formaţiile: Timpuri noi, Direcţia 5 şi Sarmalele reci. De asta am zis că are un iz de Barbu (comparaţie înţeleasă doar de Ştefania Mincu) şi ceva din insurgenţa poeziei onirice (în fragmentul filmat de mine, Florin Dumitrescu ne spune, cu o oarecare mândrie, că maestrul său este poetul Şerban Foarţă). Însă, acest gen de discurs poate obosi cititorul (devine la un moment dat o maşinuţă care se-nvârte singură sau o morişcă, ca să-l citez pe Soviany). Mugur Grosu se joacă cu parodierea  parodiei (…Komartin l-a atenţionat, cândva, că e riscant să faci o parodie a parodiei), cu o trimitere directă la experimentul lui  Marin Sorescu din volumul său de debut, Singur printre poeţi. Câteodată îi reuşeşte, dar, de cele mai multe ori, parodiile sale nu sunt decât simple exerciţii, aflate în căutarea unui sens/unei mize. Spre deosebire de parodiile lui Sorescu, exercitiile lui Grosu (pe care le puteţi găsi în sertarul Titanic fals) sunt într-o polemică declarată cu textele parodiate încă din titlu (”vs.”)…(Update) În fine, ca să nu trec prea brusc la partea multimedia, îi anunţ pe cei interesaţi că următoarea şedinţă de cenaclu va avea loc peste trei săptămâni,  după lansarea romanului lui Octavian Soviany. Nu ştiu cine va citi (lista rămâne deschisă!).

Am făcut câteva fotografii cu telefonul mobil şi două filmuleţe, pe care trebuie să le ascultaţi cu sonorul la maxim, ca să-nţelegeţi ceva.

Enjoy!

Azi am căutat în Google “wikipedia” să văd ce găsesc despre cei zece ani pe care i-a-mplinit. Dar…am avut o mare surpriză (pe care mi-a făcut-o de fapt motorul de căutare, dacă stau să mă gândesc mai bine): rubricile enciclopediei online, frumos înşiruite erau: Istorie, Geografie, Ştiinţă, Oameni, Tehnologie, …şi Adrian Păunescu.

Am observat că rezultatele nu sunt aceleaşi atunci când sunt logat într-un cont gmail şi folosesc o temă implicită. Fără o prea mare legătură cu subiectul abordat, mi-am adus aminte că, acum câţiva ani, Wikipedia mi-a amendat & cenzurat un articol despre Grupul de la Constanţa şi Cenaclul de Marţi. Până la urmă am înţeles de ce:

1. pentru că nu era formatat întru wikizare;
2. pentru că nu avea surse (o bibliografie cât mai groasă), diacritice şi cuprins;
3. pentru că nu era încadrat într-o categorie mai mare, din care să facă parte şi alte articole asemănătoare şi trata subiectul altfel decât ceilalţi editori.
4. pentru că l-a deranjat pe un anumit redactor-coordonator, cu care m-am şi certat…

Am încercat, azi, să repar această eroare şi mi-am consumat ziua formatând Cenaclul de Marţi, în categoria Cenacluri literare. Dacă aveţi informaţii suplimentare de adăugat şi/sau fotografii, vă rog să-mi trimiteţi cât mai multe pe adresa de mail: bitriver[@]gmail dot com.

Apropo: dacă-l mai şterge cumva şi după ce l-am formatat a la carte, nu mă mai cert cu el, cred c-o să-l împuşc!

Ca să nu fac o postare separată de 15 ianuarie: în general ne aducem aminte de Eminescu când atingem o bancnotă de 500 de lei. Până la urmă am găsit această pată, pe care am scos-o de pe tricoul roşu al lui George (după o imagine realizată de Roman Tolici):

Şi un update ceva mai vesel:

Azi am ajuns la Cenaclul M.M. de la Biblioteca Metropolitană pentru că…m-a sunat Sorin. Au citit: SGB & Andrei Zbârnea. Retorică, vorba Ştefaniei Plopeanu, prea multă retorică în materialul poetic. Ce am văzut în seara asta? De fapt, am ascultat câteva exerciţii stilistice ratate cu graţie de SGB. Ce să zic, atunci când încerci să forţezi la maxim autenticitatea trăirii şi vrei să transformi toate experienţele cotidiene în poezie, efectul scontat e invers. În loc de show-ul visat ai parte de un public decablat. Manu juca table pe telefonul mobil, eu mă luptam su somnul, alţii…Însă pe toţi ne-a unit un singur lucru: sfârtecarea autorilor care au citit. Ce mi-a plăcut la S.G.B. (dincolo de textul ăla mişto, lăsat la urmă) a fost felul cum recita şi cum mişca uşor din mâna dreaptă în ritmul cuvintelor. De aia i-am zis, după sfârtecarea de rigoare,  nimeni n-ar putea să le recite mai bine ca tine .

Despre lirismul poemelor lui Andrei Zbârnea, un critic cu greutate ca…Alex Ştefănescu ar spune că “e diluat, dar de bună calitate” şi că nu e un nenorocit de minimalist ci un poet adevărat. Chiar dacă a citit mai prost decât S.G.B., ne-a lăsat la final un moment poetic cu:

“păcatele tale erau şi păcatele mele
Dumnezeu era departe

vorbeai de o cădere de calciu
deplângeai recesiunea
cu citate din clasici

eu nu înţelegeam căderea ta de calciu
păcatele mele se mutaseră în storcător
era deja miercuri douăşdoi aprilie”

Ca să nu deveniţi depresivi sau să aveţi căderi de calciu, vă dau şi o veste bună: Cenaclul Marin Mincu a fost preluat, d.p.d.v. financiar de Biblioteca Metropolitană din Bucureşti. La fel şi revista trimestrială Paradigma!

Am uitat să vă povestesc de ce am ajuns ieri prin Piaţa Romană. Am participat la şedinţa Comitetului Director al secţiei de Poezie şi am primit şi legitimaţia de membru titular (noul model), care este foarte…roşie şi are, acum, două pagini.  Sau, mai bine zis, două coperţi. O legitimaţie la fel de frumoasă ca prima mea hârtie de U.T.C.-ist, pe care am primit-o, în anul de graţie 1986, la şcoala nr. 35 din Tomis-Nord (Constanţa)…

Iată şi comunicatul de presă care începe bine dar se termină…trist.

Comunicat de presă al Comitetului Director al secţiei Poezie – Asociaţia Scriitorilor Bucureşti

Comitetul Director al secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti întrunit miercuri, 13 octombrie 2010, a hotărât cu majoritate de voturi următoarele:

-aprobarea listei lecturilor publice plătite (200 lei/ onorariu) pentru proiectul “Seri de literatură şi muzică la Muzeu” organizat împreună cu Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti : Cornelia Maria Savu, Traian T. Coşovei, Stoian G. Bogdan, Octavian Soviany, Paul Vinicius, Gheorghe Iova, Denisa Comănescu, Nicolae Prelipceanu, Aura Christi, Liviu Uleia. Colegii care au fost votaţi pentru aceste lecturi publice trebuie să achite cotizaţia USR la zi.

-excluderea din cadrul Comitetului Director al Secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti a colegului nostru Gelu Vlaşin, conform Statutului USR, pentru a treia absenţă consecutivă la şedinţa Comitetului Director al secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti.

Dan Mircea CIPARIU

preşedintele secţiei Poezie – Uniunea Scriitorilor din România – filiala Bucureşti