De azi, puteţi testa Internet Explorer versiunea 9 beta de la bătrânul Microsoft. Eu l-am instalat şi pot să spun că se mişcă bine, cu toate că IE a devenit browser-ul secundar cu care navig pe internet. Prefer Firefox, din primăvara anului 2009…

Pentru versiunea în limba română urmaţi link-ul, doar dacă aveţi şi OS-ul regionalizat.

Pentru pagina oficială mergeţi aici.

Explorer uşor în continuare!

De curând GoogleMail s-a transformat. Ne face vesel cu ochiul:

Hmm…Iată  noua filosofie GMail:

“E-mailul este extraordinar, mai puţin atunci când sunt prea multe mesaje.”

Povestea mea e simplă şi nu se încadrează doar în raftul hi-tech. Acum două zile m-am suit într-un copac să culeg…caise. Atent la bâzâitul muştelor&la pânzele păianjenilor&la ţârâitul greierilor&la sâsâitul şerpilor&la acele aricilor&la bicele ţiganilor, etc. mi-am pierdut prin iarba deasă bătrânul meu dual sim Alview, din generaţia M1 Fusion. După ce l-a plouat o noapte-ntreagă, ieri telefonul încă mai pâlpâia, dar avea o culoare cadaverică, de sfărşit. Pentru că l-am folosit fără milă  (a făcut cunoştinţă de vreo cincizeci de ori cu podeaua sau cu asfaltul de pe şosea, başca un lcd touchscreen crăpat, după ce l-am curăţat într-o iarnă cu alcool etilic, ca să ard…viruşii gripei porcine) timp de doi ani, am zis că e timpul să-mi iau un Allview nou. De ce tot Allview, care e problema mea vis-a-vis de marca asta? În primul rând am fost foarte mulţumit de vechiul meu dual sim, atât de partea de conectivitate (semnal&reţea) cât şi de meniurile&aplicaţiile în limba română, emulând cu succes un PDA…ceva mai rudimentar. Aşa că am intrat pe situl braşovenilor de la Allview, şi, după ce am citit review-urile&opiniile utilizatorilor am ales modelul S2 Guld. Pentru că l-am butonat aproape  toată noaptea (am dormit cu el sub pernă, aşa cum i-am promis, ieri, Manuelei), pot să emit câteva păreri:

Mai departe

Nume de cod: S1205.

Generaţie: Primul PDA DualSim cu OS Windows Mobile 6.5 (sau primul DualSim PDA cu…), GPS şi cameră de 3.0M CMOS with FF. Mai departe

Ce poţi face cu 200 de lei şi câteva componente vechi (un procesor + o placă de bază, un HDD WD de 40 Gb, 2 x 256 Mb DDR 400)? Păi, cu puţină ambiţie, un superPC! Pe care să ruleze Windows? Nu. Sunt sisteme de operare desktop, mult mai stabile şi orientate către tot ce înseamnă web&cloud computing, office&multimedia, etc. Decizia a fost cu atât mai grea cu cât, plecând de la câteva componente adunate în timp, care nu nu valorau mai mult de 150 de lei şi infima sumă de 200 de lei, trebuia să construiesc un sistem full, adică un PC cu sistem de operare şi…monitor LCD, într-un timp record (câteva ore)! Şi asta, pentru că i-am promis Mirunei că o să aibă propriul ei PC. Primul pas: am mers în Berceni, la unul dintre importatorii de  componente second hand, şi am căutat ce-mi lipsea: un monitor LCD care să arate estetic bine şi să funcţioneze la fel de bine şi o unitate desktop, cu o sursă cât de cât eficientă. După ce am răscolit într-un munte de carcase desktop, am găsit o minunăţie nemţească T-Systems, cu sursa originală, şi conectori SATA, impecabilă, funcţională şi cu butonul roz, perfectă pentru fiica mea de patru ani. Am scos-o la incredibila sumă de 30 de lei cu tot cu sursă şi am primit şi 6 luni garanţie la ea! Cu monitorul a fost mult mai uşor, am găsit repede un LCD, marca Nec de 15, cu luminozitatea şi constrastul destul de bune şi fără pixeli morţi, care a costat 180 de lei (ah, am depăşit bugetul cu…10 lei!!!). La ăsta am primit garanţie 12 luni. Al doilea pas: instalarea componentelor în carcasă. Cu puţin noroc, placa format microATX s-a potrivit din prima, HDD-ul şi memoriile au mers ca unse. Ce facem cu sistemul de operare, că de Windows ne-am cam săturat, o mulţime de troieni şi viruşi, plus vechile probleme cu driverele…ne trebuie ceva nou, dar care să semene puţin ce bătrânul XP. Mi-am adus aminte că, la unul dintre clienţii mei i-am instalat un OS cu aromă de windows pe un laptop mai vechi şi…a fost foarte mulţumit. Să nu râdeţi, e vorba de un sistem de operare chinezesc, YLMF OS care are variantă live CD & live USB, pe un schelet  Ubuntu 9.10 dar cu o interfaţă grafică de Windows XP! Pe forumuri, mulţi utilizatori i-au înjurat pe chinezi c-au făcut mişto de ultraprogresistul Linux cu o asemenea interfaţă grafică. E ca şi cum l-ai îmbrăca pe Obama în haine de marinar … în fine, comparaţia mea nu e prea potrivită pentru această situaţie, dar merge. Aşa cum a mers şi sistemul cu pricina. S-a instalat foarte uşor de pe stickul USB, la fel de uşor ca de pe Live Cd (am testat ambele variante). Pe sistemul Mirunei (un Celeron la 2,4 GHz cu 512 Mb Ram) bootează ceva mai greu decât un Win XP original, însă e mult mai stabil şi are de toate. Adică: Openoffice.org, player mp3 inclus, două video playere (unul e VLC-ul şi l-am instalat eu după ce am setat sursele repository pe universe), o groază de jocuri educative (multe le-am instalat, ulterior, din consolă, cu bătrâna comandă sudo apt-get…), un navigator intuitiv pentru o reţea  formată din PC-uri cu windows (a fost chiar foarte uşor să intru în reţea cu celalate două calculatoare şi să iau câteva filme de animaţie) şi multe altele, pe care vă las să le descoperiţi singuri. Înainte de asta, vă arăt ce mi-a ieşit (poze făcute cu telefonul mobil):

hard:

&soft:

Azi, blogul nostru a fost offline. Motivul?  Unul simplu: ne-am mutat.  Am renunţat la claus.ro pentru un hosting la un preţ cu mult mai mic şi cu un spaţiu de stocare de zece ori mai mare.  N-am fost nemulţumiţi de claus web, dar ofereau doar 100 MB la 89 de ron pe an, în vreme ce băieţii de la Găzduire Blog ne-au oferit 1 GB la 57 de ron, pe o perioadă promoţională de 18 luni. În plus, am devenit şi afiliaţi…

Azi am fost să-i iau reţeta Mirunei… A doua reţetă în ultimele 4 zile şi asta deoarece primul tratament dat de prima doctorită, pentru viroza luată la grădiniţă, n-a dat rezultatul scontat (*asta se-ntâmplă când pediatrul în care ai încredere şi la care mergi de aproape 4 ani, e-n concediu chiar când ţi se-mbolnăveşte copilul. Ce tupeu!). Pentru că substanţele erau gratuite, am căutat nebulizatorul (aparatul de făcut aerosoli) marca OMRON, recomandat de pediatrul nostru (intors din concediu) ca fiind cel mai bun. Pe  siturile unor farmacii preţul varia între 380 -- 420 ron, aşa că am mers pe mâna Manuelei care după câteva căutări pe siturile importatorilor de tehnică medicală, a găsit aparatul la 266 de ron, aici. Dacă-l găsiţi mai ieftin, vă plătesc eu diferenţa! Seara după ce am dezinfectat chitul de inhalare, am mixat substanţele medicale după reţeta pediatrului nostru şi i-am făcut Mirunei prima şedinţă de aerosoli. Cel mai greu a fost s-o convingem să se apropie de aparat, care e puţin cam zgomotos, dar până la urmă şedinţa a decurs fără incidente. Pe vremea mea (sau a doctorului Herzovi de la spitalul din Constanţa, adică prin 74-75) maică-mea mă târa în fiecare dimineaţă /seară undeva la demisolul spitalului unde aveam parte de aceleaşi şedinţe de aerosoli. Şi aşa am avut în seara asta un acces de mândrie la gândul că…am evoluat! Tehnologia medicală modernă (sau occidentală?) şi-a făcut loc în căminele noastre, e la fel accesibilă ca şi internetul sau televiziunea. Şi uite aşa ne-am transformat noi în asistenţi medicali, specialitatea ORL-pediatrie… Dacă aveţi nevoie de training vi-l oferim gratuit, dacă nu urmăriţi spamul ăsta:

Chiar dacă sună ca reclama de la RadioZU, e cât se poate de adevărat. Dacă americanii au Google street view, românii au, Norc. Nu e prima oară când scriu despre Norc, e prima oară când aduc probe concrete. Prin iulie, vă spuneam că cei de la Norc au trecut pozând prin Bragadiru. Azi, jucându-mă pe situl lor am descoperit-o pe…M. venind de la târguieli. Măcar au avut inspiraţia să-i blureze faţa. Am fost atât de şocat, încât am linkuit imediat imaginile…

ManuX văzută din spate:

…din lateral:

…şi din faţă:

.Plus un preview al casei: