Lume, lume, haide duminecă şese marţ, aproape de ora şepte, la podu’ blănari. Muzică, poezie, teatru. Intrarea liberă!

Poemul citat azi, care dă şi titlul acestei postări, este cel mai lucid poem politic (sintagma poem politic este prea restrictivă cu textul la care fac referire) care s-a scris la noi in ultimii cincizeci de ani. Caustic, fără stridenţe de limbaj sau forţări stilistice, actual, fără a avea pretenţia că ne dă o lecţie gratuită de istorie, poetul codifică materialul poetic şi prezentul istoric într-un manifest, comemorativ şi vizionar în acelaşi timp.

Închei această scurtă prezentare cu un un fragment din investigaţia critică a lui Marin Mincu asupra poeziei române actuale: “[...] autorul Scrisorilor esenţiale, al Megaliticelor şi al Elegiilor politice, este contestat astăzi aproape de toată lumea pentru îndărjirea cu care îşi proclamă crezul comunist, ca şi cum lui Sartre ar trebui să i se conteste întreaga operă pentru militanţa sa de stânga, iar lui Dario Fo şi prozatorului portughez Jose Saramago ar fi trebuit să nu li se confere Premiul Nobel, în ultimii doi ani, fiind comunişti.

ION GHEORGHE: ARTA POETICĂ ŞI POLITICĂ

Sunt revoluţionari şi-au făcut revoluţie;
Cucerirea puterii, păstrarea puterii.
Au schimbat toate: ale pământului
Şi-ale maşinilor – au fost puse-ntr-alte
Deprinderi. E bine, e rău, nu putem
Să cunoaştem. Dar vieţile oamenilor,
Se ivesc, ajung în deplină formă a tuturor
Bucuriilor şi dezamăgirii,
În datinile şi-mprejurările ce le-au conceput
Revoluţionarii-n putere.

Unii – inspiraţi devin din viaţă, alţii
Deloc inspiraţi. Cei puţini, de-al căror
Cuvânt, ţin vieţile celor mulţi şi ei
Artizani. Poeţi de duzină sau unici
Dătători de direcţii. Mari stilişti ai politicii
Şi strategiei în idei şi-n fapte.

Eu nu-i judec în nici-un fel. Comentez
Înfăpturirile. Platon suferă destul în Republica
Lui. Istoria nu-i nimic precum se zice că va fi,
Nici nu-i ceea ce-ar fi fost să fie de era
Cutare şi nu era cutare fapt sau om;
Istoria-i ceea ce vrea ea să fie. Cum aş putea
Eu să le spun c-ar fi fost mai bună lucrarea
Alta şi nu asta în care trăim şi ne zbatem-
Să fim, să confirmăm teoria, să dăm fiinţă
Unei teze care n-are alt drept, decât
Al puterii ce i-o dau cei mai mulţi.

Clarvăzător în fapte şi-n legile vieţii
Ziditor de uzine magistrale,
Mişcând utilajele şi maşinile cele mai noi,
Stăpânind subtilităţile şi profunzimile
Vizionare-ale tehnicii – poate să fie!
Dar în poezia lui pot să bată clopotele, harpe vechi
Şi tot felul de instrumente dogite.

Poezie revoluţionară fac, eu, carele sunt
Cel mai nepriceput în practica revoluţiei.
Tehnică poetică pe măsura realităţii şi-a
Viitorului, eu inventez, au aplic. Eu,
Carele sunt mult supărat şi dat la o parte;

Arta poetică se deprinde să fie uitată
Poezia este-ntotdeauna altceva
Decât se învaţă a fi îndeobşte -
Poezia-i ca istoria. Istoria-i ca poezia.
Nu există modele de urmat.

În primul rând atmosfera. Ce-am simţit? Intimitate, relaxare, divertisment, nimic scorţos sau constipat ca la o întâlnire literară. Publicul? Mai mult decât OK. Aplauze, mâini strânse & bătăi pe umăr (până şi sunetistul mi-a zis că s-a simţit bine ascultând poemele citite :D ).  Am făcut o selecţie din filmuleţele realizate de Manu. Îmi pare rău că n-am avut mai mult spaţiu de înregistrare…

Nicolae Marino (muzica&text):

Ştefan Mardale (muzica&text):

Grigore Şoitu:

Eugen Cristian Motriuc:

P.S.: Au fost două televiziuni care au filmat evenimentul: TVR &…OTV .

P.S.2: Fotografiile (atenţie! în ultima fotografie apare amfitrionul întâlnirilor culturale, dl. Florin Silviu Ursulescu & Grigore Şoitu):

Poezia aparte va fi între orele 19,30 -- 20,00…Vă aşteptăm!

Update: Un clip cu Cri Gri  (Ştefan Mardale & Co.) din concertul de deschidere la ZZ Top:

A intrat în casa de pariuri literare.

Plus un mini-interviu.

Răsfoieşte cîteva pagini

Un interviu care a apărut ieri despre o carte care urmează să apară în februarie…

În anul cand fraţii trandafirului se vor retrage
Doi dintre ei vor călări spatele unui tânăr.
Latinii vor coase anii din urmă,
Puşi la-ncercare de Cetatea nouă.

(Nostradamus. Datat 1567)

Acest catren se referă la…criza mondială cu care ne-a pus la-ncercare America (Cetatea nouă), la îmbătrânirea populaţiei europene şi la creşterea vârstei de pensionare. Mai mult, acest catren face şi o trimitere la statistica publicată de BusinessDay, conform căreia 2,74 pensionari călăresc spatele unui tânăr lucrător, undeva prin Teleorman. Nu stau mai bine nici : Giurgiu, Botoşani, Olt, Vaslui, Călăraşi şi Ialomiţa. Adică judeţele unde sărăcia este mai mare…

P.S.: Ieri am văzut la Discovery World un Nostradamus decodat. Poet ermetic, psiholog (bun cunoscător al naturii umane), astrolog & filosof renascentist specializat în sofisme. În nici un caz profet, aşa cum au vrut să-l facă traducătorii şi interpreţii catrenelor. Moda fake-urilor nostradam(us)ice a fost lansată cu succes, în timpul celui de-al doilea război mondial, de serviciul de spionaj britanic, care crea catrene pentru a opri maşina de propagandă germană îmbătată de astrologie&ocultism.

Update: Că tot vorbeam de lupi

m-am săturat
sa trag cu ochiul,
la cei morţi.
m-am săturat
să-i privesc,
plin de invidie,
pe cei vii.

m-am săturat de luxul
în care mă trezesc
şi pe care nu-l merit.
luxul care mă face
să scriu atât de prost.

m-am săturat de cuvintele:
băsescu, boc, românia, criză.

m-am săturat de moartea lui
adrian păunescu
şi de viaţa lui eminescu.

m-am săturat de ratele la bănci
şi de românii care emigrează.

m-am săturat de cardurile visa
şi de emisiunile de ştiri.

m-am săturat de mine,
de şcolile pe care le-am făcut,
forţat de bunii mei părinţi
şi de convenţiile sociale.

m-am săturat
de twitter, google, facebook
şi de toate spamurile
care-mi colorează viaţa.

m-am săturat de stânga,
de dreapta şi de toată
heraldica securistă în
care-am fost crescut.

m-am săturat să distrug
în loc să creez.

m-am săturat să respir
aerul ăsta şi să spun
că Dumnezeu nu există.

m-am săturat să plec.

(Fragment din volumul Poeme de stânga care va fi tipărit în anul de graţie 2011…)