Într-un articol de Elisabeta Lăsconi (Câine şi Lup/rubrica Cărţi paralele), apărut în ultimul număr al revistei Viaţa românească, am găsit o trimitere la un top al trădării la români, publicat pe websitul descoperă.ro. Ideea mi s-a părut interesantă, aşa c-am testat link-ul, însă am fost dezamăgit. Nu de calitatea informaţiilor istorice (multe dintre ele la nivelul unui manual de istorie de clasa a-VIII-a, expirat) ci de calitatea textului… N-am înţeles, de ce deschide Burebista, un top 10 trădări din istoria României? În fine, m-am gândit la un top cu acelaşi subiect, care să-i pună , formal, pe cei trădaţi într-o relaţie dialectică cu trădătorii.

Top 5 trădări ale românilor:

1. Nicolae Ceauşescu vs. securitatea nomenclaturistă (sau nomenclatura securistă)
2. Ion Antonescu vs. regele Mihai
3. Al. I. Cuza vs. ofiţerii care l-au obligat să abdice
4. Tudor Vladimirescu, vs.  Ipsilanti
5. Mihai Viteazul, vs.  Rudolf al-II-lea & generalul Basta

Lista rămâne deschisă…

Nu ştiu cine a încetăţenit expresia asta (Cartea cu ziarul sau Cartea şi ziarul), dacă primii au fost cei de la Adevărul sau cei  de la Jurnalul Naţional, însă, de curând, am început şi eu să vânez câteva titluri. Nu mai trec pe lângă chioşcurile de ziare ca şi cum n-ar exista . Ieri, am cumpărat din Piaţa romană Poemul invectivă al lui Geo Bogza, tipărit la ed. Litera  de Jurnalul Naţional şi scos pe piaţă pe la începutul lunii decembrie 2010. Dintre toate cărţile scoase de ziare în anul 2010, cred că e cea mai bună…şi cea mai bună/completă antologie a poemelor lui Geo Bogza! În primul rând pentru că “reproduce integral ediţiile princeps ale volumelor publicate de către Geo Bogza până în 1945 inclusiv“. În al doilea rând, pentru că are o cronologie bine creionată de Teodora Dumitriu, însoţită de câteva fotografii inedite scoase din arhiva prăfuită a Muzeului Naţional al Literaturii Române sau din baza de date a fotografului Ionel Cucu. În al treilea rând, pentru că această ediţie are în deschidere un text critic (Tinereţea unui poet de avangardă) foarte bine scris de Paul Cernat, dar şi câteva referinţe critice, la final, din care nu lipsesc nici articolele lui Marin Mincu (” De la ‘Flori de mucigai’ la ‘Poemul invectivă’ ” şi fragmentul despre Geo Bogza din Avangarda literară românească).

Pentru că, din rezultatele căutării în Google (Imagini) lipseau amprentele digitale ale autorului de la începutul Poemului invectivă (1933), m-am gândit să le recuperez în această postare:

Şi m-am gândit să recuperez şi acest poem:

ESSEU

Lui Ilarie Voronca

Ce frumos era la piatra neamţ
Aerul tare ca vorbele într-un poem de geo bogza
Şi munţii deranjaţi de ultima furtună
Ca mai demult pe crestele aspre ale carpaţilor
La trecătoarea de stânci colţuroase bratocea
Unde ciobanul întâlnit se masturba în aer liber
Şi câinii de la stână lingeau pe piatră sperma.

Era frumos ciobanul şi cât de feciorelnic
Acolo pe crestele aspre ale carpaţilor
Arăta felul pur în care el ştie să facă dragoste
Sămânţa, ca un scuipat, făcea pe stâncă: plici
Câinii ciobăneşti o înghiţeau cu lăcomie
Nu rămânea nicio murdărie
Şi totul era atât de frumos, atât de pur.

P.S. Scuzaţi-mi firimitura de pâine care s-a scanat alături de amprente! Este un fapt avangardist cu totul involuntar…

…dacă cumpărăm cărţi? Este o întrebare legitimă în România noastră cea de toate zilele, unde, anual, “consumul de carte este de 1 volum/locuitor faţă de 8-10 volume în Polonia sau Ungaria“. Şi este o statistică făcută de o librărie cu puncte de desfacere la nivel naţional (reţeaua Diverta), prin care trec sute de mii de consumatori de carte, pe an! Nici eu n-am stat mai bine în anul 2010, când am cumpărat mai puţine cărţi decât în ceilalţi ani (dar mai bune!): 16 (dintre care 6 cărţi de anticariat), fără cărţile Mirunei…

Iată topul autorilor vânduţi (consumaţi?), în 2010, în reţeaua Diverta:

1. Gheorghe Mencinicopschi, “Şi noi ce mai mâncăm”
2. Dan Brown, “Simbolul pierdut”
3. Elizabeth Gilbert, “Mănâncă, roa­gă-te, iubeşte”
4. Rhonda Byrne, “Secretul”
5. Herta Muller, “În­că de pe-atunci vulpea era vână­to­rul”
6. Paulo Coelho, “Învin­gă­torul este totdeauna singur”
7. Mihaela Rădulescu, “Nişte răspunsuri”
8. Gheorghe Mencinicopschi, “Şi noi ce mai mân­căm ca să slăbim”
9. Mircea Cărtărescu, “Frumoasele străi­ne”
10. Monica Vlad, “Trei vieţi. P­e­deapsă”

Şi topul editurilor:

1. Editura Rao
2. Gru­pul Corint
3. Editura Polirom
4. Lite­ra
5. Trei
6. Humanitas
7. Curtea Veche
8. Nemira
9. All
10. Girasol

Cristian Ghinea

Laura Ştefan

Ghenadie Brega

De ALINA MUNGIU-PIPPIDI într-un articol destul de mişto…

Şi un citat cu care sunt de acord, până la capăt :

Cât îl priveşte pe Adrian Năstase, el are în dulap pe dl Melinescu-spală-bani şi spectrul mătuşii Tamara, altfel l-aş vrea imediat înapoi, că prea a scăzut de tot nivelul de cultură. Aici am ajuns. Până şi Petre Roman, cititorul lui Socrate, trebuie să spun că-mi pare, retrospectiv, de o complexitate intelectuală imposibil de atins de figurile de prim-plan de azi. E limpede că partidele organizate ca bande de piraţi nu sunt capabile să ne dea liderii de care avem nevoie.

50 de cărţi din biblioteca mea.

50 de cărţi pe care le-aş lua cu mine dacă aş emigra. Le-aş arunca în lada de zestre a bunicii, peste ilustrate şi fotografii.

50 de cărţi ciudate.

50 de cărţi în care cred.

50 de cărţi frumoase care-mi amintesc să visez.

50 de cărţi pe care le-aş salva de la incendiu, inundaţie sau cutremur.

50 de cărţi care-ar fi îngropate lângă sarcofagul meu.

50 de cărţi obligatorii dacă aş fi dictator.

50 de cărţi nu 50 de autori.

1. Don Quijote
2. Un veac de singurătate
3. Guillaume poetul și administratorul
4. Însemnări din subterană
   
5. Zenobia
6. Nouă Povestiri
7. Călătorie la capătul nopţii
8. Conversaţie la catedrală
9. Creanga de aur
10. Cimitirul Buna-Vestire
11. Cartea de nisip
    
12. Ferestrele zidite
13. Cuvînt înainte
14. Medgidia, oraşul de apoi
15. Lumina în octombrie
16. Jurnalul unui jurnalist fără jurnal
17. Ieudul fără ieşire
18. Lolita
19. Momente, schite, teatru
20. Poezii-Proză literară
21. Parfumul
22. Cartea de iarnă
23. Toate pânzele sus!
24. Manualul întâmplărilor
25. Întâmplări în irealitatea imediată
26. Poşta
27. Cazul Nichita Dumitru
28. Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă
29. Magicianul
30. Enciclopedia morţilor
31. Zazie în metrou
32. Falsul Dimitrie
33. Jungla fantomelor
34. Torturaţi-l pe artist
35. Eu
36. Brighton rock
37. Testamentul francez
38. Dispreţul
39. Europolis
40. Tratat de descompunere
41. Ai toată viaţa înainte
42. Versetele satanice
    
43. Manifest anarhist și alte fracturi
44. Hotel Chiustenge
    
45. Texte esenţiale
46. Cărţile vieţii
47. Proezia
48. Anticulinare
49. sms / ei respiră și fac dragoste ca și fluturii
50. Banii

Despre învăţământul românesc numai cuvinte de laudă, mai ales că palierul superior este în toate topurile posibile şi imposibile ! În topul celor mai bune 200 universităţi europene, în top 100 universităţi din Europa sau chiar în ăsta, care porneşte de la criteriul performanţei web al unei instituţii de învăţământ superior, alături de universităţi din Rusia, Slovenia sau Ungaria. Cum au reuşit universităţile româneşti să spargă toate topurile, când la noi, în ultimii zece-cincisprezece ani, valoarea unei facultăţi a devenit…egală cu aceea a unui liceu din anii optzeci? Sau cu aceea a unei şcoli profesionale ceva mai evoluată, din anii nouăzeci…. Sau cu aceea a unui colegiu  [învăţământ superior de scurtă durată (3 ani!)] din anii două mii, etc. Nu mă leg de faptul că studiile superioare au acum două cicluri (primul, cel finalizat cu diplomă de licenţă are doar 3 ani!) sau de faptul că, la majoritatea specializărilor, examenul de licenţă constă dintr-un test oral şi/sau susţinerea lucrării de diplomă. Nici de faptul că cele mai multe lucrări de diplomă au deja patină, fiind copiate şi revândute de sute de ori. Nici la cercul vicios în care dansează, acuzându-se reciproc, profesori proşti şi studenţi foarte proşti. Ci la calitatea materialului predat, sau la modul în care este predat. Sau la faptul că este o inflaţie de universităţi de stat sau particulare de ai putea să faci fără probleme topuri şi topuleţe, precum cei de la NewsWeek, pe categorii de genul: 25 schools for brainiacs, the most 25 desirable rural school, 25 most desirable large school sau the 25 best gay-friendly schools. Bine, ultima categorie nu merge la noi, dar sună bine . Sincer, mi-e ruşine că am absolvit ( acum paisprezece ani) o facultate românească. Că n-am făcut nici un efort să ies din pătrat. Când spun asta mă gândesc strict la studiile universitare, nu la cursurile complementare, postuniversitare sau la cele aprofundate (masterat). Dar şi mai sincer, îmi pare rău c-am pierdut cinci ani din viaţa mea ca să fac o facultate, că mi-am vândut timpul liber aşa de ieftin! Sper să pot recupera acest handicap…

Când căutam topul siturilor băsiste (sau al ziariştilor băsişti) am dat de un anunţ mişto, mai ales că, din cuvintele pe care le tastasem în mototul de căutare lipseau sfintele diacritice. Am presărat câteva diacritice şi uite ce a ieşit:

Caut băsist serios, cu instrument, amp şi timp de repetiţii. Detalii pe…sau la…

Bineînţeles că nu am găsit un asemenea top, aşa că am purces la realizarea unui top relativ, al primelor cinci situri româneşti care sunt pro Trăian Băsescu, credibilitatea lor fiind mai mult decât îndoielnică. Sau, aşa cum imi place mie să spun, sunt incredibil de credibile. Pentru clasificarea lor, am folosit cel mai sigur instrument de măsură al traficului web (Alexa) , un fel de amp al traficului corelat cu influenţa pe care o au siturile web. Dacă vrei să vezi locul pe care-l ocupă fiecare site vizitat de tine, în timp real, sau …doar locul sitului tău în web-ul mondial, şi nu acea valoare regională, aproximativă, dată de instrumentele de contorizare româneşti, poţi instala un addon de firefox de aici.

TOP 5 SITURI BĂSISTE

1.Hotnews, 5132

2. Evenimentul Zilei, 8.657

3. Zoso, 19.228

4. România liberă, 30.646

5. Cotidianul, 56066

Am găsit mai multe situri băsiste cu trafic infernal (gen Reporter virtual, locul 82.836 în Alexa) dar am zis că cinci sunt destule. Dacă găsiţi situri băsiste cu trafic mai mare vă rog să-mi trimiteţi şi mie un link.

Al vostru donator universal,

Zero Unu

Trecând peste stângăcia cu care cei de la MediaIQ îşi explică demersul (”primul serviciu de media intelligence din România, nu a încercat o definire a acestui concept [he, he, se referă la definirea conceptului de...intelectual], ci o identificare a celor mai “activi” oameni de cultură…”), topul făcut de ei are un singur merit, acela că încearcă să scoată puţin de la naftalină lumea elitei intelectuale. Mai simplu, MediaIQ încearcă să-şi facă reclamă pe cârca intelectualilor topizaţi sau să justifice subtitlul pompos, pe care l-au adăugat afacerii lor, respectiv acela de media intelligence. Nu ştiu pe cine ajută un astfel de clasament al intelectualilor amestecaţi din diverse domenii, de fapt al numărului de apariţii  despre aceştia în media online şi offline (nici aici n-am înţeles bine criteriul apariţiilor: online, s-a făcut după cuvintele cheie, iar offline cum s-a făcut? şi de ce apariţii, şi nu mediatizări, pentru că termenul folosit de ei poate crea confuzie: Mai departe