“cum adica obiecte care le-au apartinut poetilor selectati? astea sunt toate? poate eu vreau sa cumpar creierul lui Peniuc? este acolo de vanzare? a, nu. acestea sunt obiecte la care au renuntat poetii selectati in vederea vanzarii, deci nu le mai apartin. la prezent. pt ca e decizia lor la ce renunta si la ce nu. deci poetii vand chestii ce nu le mai trebuiesc si ar trebui sa le trebuiasca altora doar pt ca au fost ale lor. de fapt acest muzeu e singura realizare a unora dintre cei mentionati mai sus. e trist sa te trezesti turnat in ciment sa nu te poti misca, sa nu iti poti intinde degetul. sa te sperii. oho!!!!! sunt statuie. nu am murit? asta este celebritatea.” (George Vasilievici – comentariu la postarea time 2 say goodbye, generatia MM , apărută pe situl hyperliteratura on 17.05.2007 @ 20:59)
Comentariul ăsta, publicat de George Vasilievici pe Hypera, distrusă de Marius Ianuş când a fost lovit de pandalia religioasă (cât l-am înjurat azi, când mă chinuiam să recuperez cele 94 de comentarii ale lui George…din păcate, n-am reuşit să le reciclez decât pe primele 10!), mi-a străluminat mintea obosită cu o idee destul de odihnită: o expoziţie de obiecte nemişcate la Muzeul literaturii. Obiecte vestimentare ale scriitorilor care au plecat brusc din lumea asta. Un proiect trist cu…o mină veselă. Până atunci, vă invit la un fresh literar, pe care o să-l bem în memoria lui George Vasilievici, în Club A. Iată şi afişul:
& celelalte nouă comentarii:
cum vine asta Mircea: “eşti abscons, nici nu încerc să te-nţeleg …………….. ” dar “cum bine zici”?
Comment Posted By george vasilievici On 25.07.2007 @ 01:19
nu este greseala de tipar.
Comment Posted By george vasilievici On 29.06.2007 @ 23:05
da de unde, e doar o impresie si chiar cu ea se hraneste.
Comment Posted By george vasilievici On 29.06.2007 @ 23:08
da ma Silviule dar nu poate sa spuna ce pentru ca nu exista spusul asta. eu nu cred ca avem destule cuvinte ca sa spunem tot. si tocmai asta este rostul poeziei sa spunem prin cuvinte ce nu se poate spune prin cuvinte. vreau sa prind moartea poeziei. moartea ei pe bune si de la sine nu sinuciderea poetilor sau altceva. moartea poeziei ca moartea limbii latine. as fi fericit s-o cunosc.
Comment Posted By george vasilievici On 26.06.2007 @ 00:36
jjjjjmecher arici. face PS PS! mosule apleaca-te să îţi spun ceva şi îţi dă un cap în gură de îţi umple fruntea de intepaturi. roagă-te să nu te dezgroape aia de peste o mie de ani. nu degeaba dar te vad in scheletul gol.
mie imi pace poemul asta al tau care spune cu totul alceva decat se vede negru pe alb. e un poem cam trist totuşi dar adevărat pentru România. mă bucura aceasta tehnica de a descrie prin cuvinte simple de tot stări sufleteşti pentru care nu există nici măcar cuvinte complicate.
Comment Posted By george vasilievici On 25.06.2007 @ 21:54
Caietul albastru nr. 10 (trad. din D. HARMS)
oho. nu te acuya nimeni de nimic. ba chiar din contra. bai mihai stiu ce iti aduce tie in viata poeyia si nu pot sa te acuy de ce ma acuyi acum tu pe mine că fac. nu frate. s-ar putea ca harms să fi fost exact în română şi asta îmi place mie la el. chiar este. el poate fi tredus exact.
Comment Posted By george vasilievici On 19.06.2007 @ 02:27
textele astea ale lui Harms au mai fost publicate acum cativa ani dar nu imi amintesc editura si am pierdut cartea. stiu ca volumul incepea exact cu aceasta povestire tradusa identic. poate cu o diferenta foarte mica. si ala cu puskin. o sa ii cer volumul tipului de la care l-am imprumutat la vremea respectiva.
oricum e bine ca traduci si se va publica iar Harms. faci un lucru tare.
Comment Posted By george vasilievici On 14.06.2007 @ 22:40
la genul acesta de poeme nu am incotro decat sa tin seama de ceea ce spuneti. fiind scurte le pot buli fara sa imi dau seama. asa ca am sters versurile cu inotatoarele.
Comment Posted By george vasilievici On 05.06.2007 @ 17:49
sa traiasca mai mult ca noi.
Comment Posted By george vasilievici On 29.05.2007 @ 01:07
Plus proba nr. 1, că…nu HOAXez:
“Cât de liniştiţi şi de frumoşi sunt scriitorii noştri” (Eugen Simion) sau “uite-te la ei cât de armonioşi şi de liniştiţi stau pe pereţii lui Ion Cucu” (Ştefan Augustin Doinaş) sunt două fraze memorabile despre fotografiile literare realizate de Ion Cucu în ultimii 40 de ani. Aşa cum nota şi un cristian în prefaţa cărţii Cum ar arăta viaţa fără fotografie?, (re) lansată ieri în Club A, la fresh-ul literar pe care ni-l serveşte la fiecare început de săptămână, “Ion Cucu a ţinut, într-un fel, un jurnal fotografic”, iar “serviciul pe care [...] l-a făcut literaturii române este, la o adică, mai important decât cel făcut artei fotografice”.
Anecdota întâlnirii ne-a fost servită de Ion Cucu. Ea punctează întâmplările căţelului Uniunii Scriitorilor, Paco, şi ale securistului Uniunii Scriitorilor, Achim, care a înfiinţat după revoluţie editura Paco. Dan C Mihăilescu a fost pe fază şi a sesizat subtila legătură între cele două istorioare…
Am făcut un film de 10 minute cu telefonul mobil. De la stânga la dreapta: Doina Ioanid, Ion Cucu, Dan C. Mihăilescu şi (în umbră) un cristian.
Lume, lume, haide duminecă şese marţ, aproape de ora şepte, la podu’ blănari. Muzică, poezie, teatru. Intrarea liberă!
L-am cunoscut la ultimul său concert din Club A, în data de 13 februarie 2011. A fost prima persoană cu care am vorbit când am ajuns acolo (l-am confundat cu organizatorul evenimentului…). N-a mai apucat să-şi vadă lansat albumul, intitulat…“Ultima respiraţie”.
Mai multe informaţii despre înhumarea cantautorului Nicolae Marino puteţi citi AICI,
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Update cu un un articol interesant: Nicolae Marino, artistul care cântă după cum trăieşte, simte, gîndeşte
Unde ? “În Club A….şi devii altcineva“. Ăsta e noul lor slogan. Unul studenţesc şi limpi ca şi atmosfera pe care-o respiri câteodată acolo. Dacă la capitolul slogan publicitar (*mult prea concis şi prea puţin frapant) nu strălucesc prea tare, în schimb la proiectele aduse sunt geniali… Când zic geniali nu mă gândesc neapărat la target-ul boem&studenţesc în care zic ei că fac ravagii cu audienţa (”cel mai în vogă club studenţesc bucureştean“), sau la raportul calitate-preţ ci la faptul că sunt destul de consecvenţi cu proiectele anunţate, pe care le dezvoltă pentru mult timp. Aşa că hai să vezi Tabloul, o antipiesă după Ionescu, Duminică 27 septembrie orele 19.00. Dar vă citez anunţul primit pe mail (pe care nu l-am băgat la spam):
Compania Nationala de Teatru ” ArCa LuI nOe ” a fost infiintata pe 25 aprilie 2006 de catre Alexandru Robert Nagy, in urma mai multor selectii au fost alesi cativa dintre cei mai talentati si promitatori tineri actori amatori pentru a realiza o echipa unita si deschisa mereu noilor tendinte teatrale.
Compania este formata din Trupa de Teatru “ArCa LuI nOe” a Colegiului National “Aurel Vlaicu” din Bucuresti si Trupa de Teatru “ArCa LuI nOe” a Casei Municipale de Cultura din Cluj.Duminica, 27 septembrie, incepand cu ora 19.00 in Club A va avea loc deschiderea stagiunii teatrale 2009-2010 in care trupa de teatru “ArCa LuI nOe”, va prezenta spectacolul TABLOUL ( anti-piesa dupa Eugen Ionesco), spectacol distins in anul 2009 cu 12 premii Nationale.
Distributia: Alexandru NAGY, Mădălina SÎRBU, Nicholas CAŢINIS, Teodora GAVRILĂ Regia spectacolului este semnata de Alexandru Robert Nagy
Relaţii la tel: tel: 0723.15.99.03
