“Cât de liniştiţi şi de frumoşi sunt scriitorii noştri” (Eugen Simion) sau “uite-te la ei cât de armonioşi şi de liniştiţi stau pe pereţii lui Ion Cucu” (Ştefan Augustin Doinaş) sunt două fraze memorabile despre fotografiile literare realizate de Ion Cucu în ultimii 40 de ani. Aşa cum nota şi un cristian în prefaţa cărţii Cum ar arăta viaţa fără fotografie?, (re) lansată ieri în Club A, la fresh-ul literar pe care ni-l serveşte la fiecare început de săptămână, “Ion Cucu a ţinut, într-un fel, un jurnal fotografic”, iar “serviciul pe care [...] l-a făcut literaturii române este, la o adică, mai important decât cel făcut artei fotografice”.
Anecdota întâlnirii ne-a fost servită de Ion Cucu. Ea punctează întâmplările căţelului Uniunii Scriitorilor, Paco, şi ale securistului Uniunii Scriitorilor, Achim, care a înfiinţat după revoluţie editura Paco. Dan C Mihăilescu a fost pe fază şi a sesizat subtila legătură între cele două istorioare…
Am făcut un film de 10 minute cu telefonul mobil. De la stânga la dreapta: Doina Ioanid, Ion Cucu, Dan C. Mihăilescu şi (în umbră) un cristian.
Ce mai (litera)tura-vura, azi am trăit, la secţia de poezie a A.S.B., prima şedinţă administrativă. În care s-au validat dosarele celor care vor să fie userişti. Şi nu orice fel de userişti, ci userişti de Bucureşti. Am amânat destul de multe dosare pentru anul 2011 (…de fapt, o modalitate politicoasă de a spune un NU hotârât veleitarilor) şi am trimis comisiilor centrale vreo trei dosare, dintre care două mi s-au părut excepţionale. Nu dosarele…ci volumele propuse, sau mai bine zis autoarele. Pentru că sunt două autoare pe care sunt sigur că le-ai citit. Iar dacă nu le-ai citit, măcar ai auzit de ele. Prima, Denisa Mirena Pişcu (n. 1980), despre care am găsit o prezentare marca M.M., din anul de glorie 2003. Am selectat de acolo un text care merge-n perioada asta foarte bine:
“Sunt îngrozită în fiecare noapte
de sunetul ceasului deşteptător.
Prea repede a trecut martie,
înainte să mă mai pot da
încă o dată pe gheaţă.
Dimineaţa mă trage cu colţii ei transparenţi,
imi oferă otrava pe tavă.”
Îmi cer scuze, dar trebuie să fac o pauză. Împing tastatura şi văd cum apare pe birou un castron mare cu îngheţată. De fapt un mix de ciocolată cu fructe de pădure, făcut de Manu din două cutii Betty Ice de 900 de grame. Mmmm, e cea mai bună îngheţată made in romania. Las bucăţile mari de cacao să se topească pe limbă si mă răcoresc cu fructele de pădure dezgheţate, dulci-acrişoare. Uite, îi fac reclamă gratis pentru că miroase bine, e gustoasă şi creează dependenţă! Aşa cum creează, la un anumit nivel al percepţiei, textele Doinei Ioanid, cea de-a doua autoare selectată. Cred c-ai frunzărit şi tu Cartea burţilor şi a singurătăţii, prin libraria de lângă Muzeul Literaturii, dacă n-ai avut bani s-o cumperi. Aici găseşti un text din cartea asta. Lectură plăcută. Şi…poftă bună! Până la urmă o să te lingi pe buze, aşa cum m-am lins şi eu.
