Azi-noapte l-am visat pe Mincu. Dar nu direct, ca-ntr-un vis horror…Aşteptam micul dejun şi răsfoiam câteva dintre ziarele de dimineaţă. Toate aveau, în prima pagină, acelaşi articol, dar cu titlul puţin schimbat. MARIN MINCU: Poetul X a reuşit să ne trezească pe toţi sau MARIN MINCU: Poetul Y face flotări în loc să facă poeme. Însă articolele lui MM, nu aveau cuvinte, nu le puteai citi, ele luminau pur şi simplu, te-nvăluiau cu o lumină alb-gălbuie. Mă simţeam ca-n…Matrix, când Neo a ajuns în sfârşit la sursă şi un sentiment apăsător, de gelozie, m-a cuprins. Mi-aş fi dorit ca toate articolele să lumineze despre mine, eu să fiu…centrul atenţiei lor. Cu această senzaţie, mă trezeam fără nici un ban în buzunar într-o cofetărie, aflată undeva la demisolul unei clădiri. Creierul meu a marcat doar întunericul din cofetărie în contrast cu rafturile pline&luminate de neoane colorate. Îmi amintesc că nu aveau decât  plăcinte cu mere, amandine mici ornate cu frişcă şi goffre (waffe) cu ciocolată (*aici visul devine neclar: ieşeam din cofetărie, undeva pe o stradă din centrul Constanţei, vis-a-vis de Piaţa Unirii…).  Cel mai greu e să povesteşti un vis. Dacă n-o faci imediat, apar elemente noi, iar creierul tău le suprascrie peste cele visate. Aşa că, nu garantez că faza cu cofetăria a fost cu adevărat visată.  Iar dacă a fost visată e doar o reminiscenţă a celor rostite de Manu aseară: nu mai mânca dulceaţă de salcâm înainte de culcare.  Sau poate am visat şi asta, cine ştie. Însă singurul lucru cert&nevisat a fost lista pe care-am întocmit-o când m-am trezit. Lista cu cele zece chestii pe care ştiu să le fac cel mai bine:

• Să iubesc
• Să trag cu o armă de foc (cal. 7,65/9 mm)
• Să joc jocuri de strategie (MMORPG)
• Să scriu şi câteodată să citesc
• Să gătesc (să amestec bine toate soiurile/sosurile lirice, cum spunea cândva MM)
• Să repar tastaturi şi coduri defecte
• Să plantez copaci
• Să chinui animale (mai mult prin tortură psihică decât fizică)
• Să fac curat
• Să visez (foarte rar!)