Am ieşit în balcon şi cu o expresie tâmpă mi-am ars carnetul de UTC-ist. Într-una din zilele acelea. Când democraţia supura din noi. Îmi pare rău că mi-am ars carnetul de UTC-ist, aşa cum îmi pare rău, acum, că prin 1996 am dat mâna cu Ion Iliescu, venit în vizită de lucru în Portul Agigea. La fel de rău îmi pare că am dat mâna cu Băsescu, anul trecut, înainte de alegeri (m-am şi pozat cu familia prezidenţială). Şi tatălui meu îi părea rău că a dat mâna cu Ceauşescu, pe care l-a plimbat cu hidrobuzul Sovata prin vara lui 1978 (…am, pe undeva, o poză mişto cu tata, pe puntea îngustă a hidrobuzului, strângându-i mâna tovarăşului). Iar bunicului meu îi părea rău că a dat mâna cu ţâpţâru’ Mihai I, în loc să-l întâlnească pe eroul Antonescu, dintr-un sentiment nobil venit, aşa, pe neaşteptate. Dar noi am ales să facem asta, nu ne-a obligat nimeni… Poate că ăsta e un semn al democraţiei şi, eu cred că o formă de democraţie a existat şi în comunism. Comunismul n-ar trebui condamnat pentru demenţa/demenţele părinţilor noştri. Şi cum să condamni un sistem, din care ai făcut parte, fără să-i condamni cu adevărat pe cei care au făcut răul din acel sistem? Aşa că, degeaba mi-am ars carnetul de UTC-ist, suntem conduşi (vorba unui prieten) de copiii lui Ceauşescu şi de fraţii lui Iliescu. La asta m-am gândit azi, când am citit ciudatul articol al lui Mihai Goţiu…

Şi eu care ziceam să aniversez pe 14 iunie un an de Sitcom, dar am citit azi pe HotNews că pe 13-15 iunie se…aniversează altceva. Să nu vă uitaţi la filmuleţul ăsta…e plin de trucaje! Trăiască pixelul albastru (sau mov, că e mai cool):

Comunismul e ca un suc de portocale roşii de sicilia,

turnat eroic în recipiente din ce în ce mai mici.

se consumă de preferinţă în prima zi,

bine stors, ţinut puţin la rece.

Nu pot să scap de versul ăsta dement:

senzaţii tari din 1964,

umblă prin mintea mea cu liftul.

Acum Ceauşescu vinde tot:

de la prezervative la ciocolată cu rom.

Eu iubesc doar reclama aia cu umbreluţa cochetă,

pescăruşul agăţat de cer şi aripa nezburată spre soare.

NICULE,

la ăştia la Neptun,

sunt preţuri ca pe vremea noastră.

Dincolo de cerul curat Isus ne aşteaptă.

El bea o bere şi fumează nişte americane,

ce poate fi mai blând de atât?

mai XXX, mai vestic, mai feroce?

Iliescu n-o să vândă nimic.

Băsescu n-o să vândă nimic.

A furat până şi salutul lui Ceauşescu,

a pus pe el semnul victoriei.

Tinere Vakulovski nu mai aştepta,

ei nu te vor, noi nu te vrem.

Isus te-a chemat la o ţigară.

1.scris aici, pe blog (direct, personal, fără menajamente).

2. sunt la modă poemele care curăţă bine dinţii…

De fapt, titlul corect era Cei mai găsiţi 10 români. După cum apar ei în rezultatele Google (câteodată valoarea lor scade, sau creşte, depinde când sunt căutaţi). Unii sunt vii, alţii cât se poate de morţi. Pentru voi, azi 28 iulie 2009, avem următoarele rezultate:

1.aproximativ 4.560.000 pentru “traian basescu” (0,06 secunde)

2.aproximativ 2.340.000 pentru “gigi becali”. (0,23 secunde)

3.aproximativ 1.920.000 pentru “emil boc”. (0,25 secunde)

4.aproximativ 1.700.000 pentru “stefan cel mare”. (0,30 secunde)

5.aproximativ 1.440.000 pentru “mircea geoana”. (0,41 secunde)

6.aproximativ 1.420.000 pentru “adrian nastase”. (0,34 secunde)

7.aproximativ 1.410.000 pentru “mihaela radulescu”. (0,32 secunde)

8.aproximativ 1.240.000 pentru “ion iliescu”. (0,22 secunde)

9.aproximativ 1.140.000 pentru “mihai eminescu”. (0,24 secunde)

10.aproximativ1.120.000 pentru “calin popescu tariceanu”. (0,27 secunde)

Sub linie, dar cu aceeaşi notorietate, vin alte două rezultate:

11.aproximativ 1.010.000 pentru “elena basescu”. (0,29 secunde)

11.bis aproximativ 1.010.000 pentru “crin antonescu”. (0,24 secunde)

Îmi pare rău că au pierdut pălăria de văcari.

Şi nu înjuraţi, nu vă enervaţi / nu vă supăraţi: asta e valoarea noastră! Toţi am pus umărul cândva la creşterea ei…

Update: Sub linie mai era şi următorul rezultat:

aproximativ 1.070.000 pentru “elena udrea”. (0,27 secunde)