“cum adica obiecte care le-au apartinut poetilor selectati? astea sunt toate? poate eu vreau sa cumpar creierul lui Peniuc? este acolo de vanzare? a, nu. acestea sunt obiecte la care au renuntat poetii selectati in vederea vanzarii, deci nu le mai apartin. la prezent. pt ca e decizia lor la ce renunta si la ce nu. deci poetii vand chestii ce nu le mai trebuiesc si ar trebui sa le trebuiasca altora doar pt ca au fost ale lor. de fapt acest muzeu e singura realizare a unora dintre cei mentionati mai sus. e trist sa te trezesti turnat in ciment sa nu te poti misca, sa nu iti poti intinde degetul. sa te sperii. oho!!!!! sunt statuie. nu am murit? asta este celebritatea.” (George Vasilievici – comentariu la postarea time 2 say goodbye, generatia MM , apărută pe situl hyperliteratura on 17.05.2007 @ 20:59)
Comentariul ăsta, publicat de George Vasilievici pe Hypera, distrusă de Marius Ianuş când a fost lovit de pandalia religioasă (cât l-am înjurat azi, când mă chinuiam să recuperez cele 94 de comentarii ale lui George…din păcate, n-am reuşit să le reciclez decât pe primele 10!), mi-a străluminat mintea obosită cu o idee destul de odihnită: o expoziţie de obiecte nemişcate la Muzeul literaturii. Obiecte vestimentare ale scriitorilor care au plecat brusc din lumea asta. Un proiect trist cu…o mină veselă. Până atunci, vă invit la un fresh literar, pe care o să-l bem în memoria lui George Vasilievici, în Club A. Iată şi afişul:
& celelalte nouă comentarii:
cum vine asta Mircea: “eşti abscons, nici nu încerc să te-nţeleg …………….. ” dar “cum bine zici”?
Comment Posted By george vasilievici On 25.07.2007 @ 01:19
nu este greseala de tipar.
Comment Posted By george vasilievici On 29.06.2007 @ 23:05
da de unde, e doar o impresie si chiar cu ea se hraneste.
Comment Posted By george vasilievici On 29.06.2007 @ 23:08
da ma Silviule dar nu poate sa spuna ce pentru ca nu exista spusul asta. eu nu cred ca avem destule cuvinte ca sa spunem tot. si tocmai asta este rostul poeziei sa spunem prin cuvinte ce nu se poate spune prin cuvinte. vreau sa prind moartea poeziei. moartea ei pe bune si de la sine nu sinuciderea poetilor sau altceva. moartea poeziei ca moartea limbii latine. as fi fericit s-o cunosc.
Comment Posted By george vasilievici On 26.06.2007 @ 00:36
jjjjjmecher arici. face PS PS! mosule apleaca-te să îţi spun ceva şi îţi dă un cap în gură de îţi umple fruntea de intepaturi. roagă-te să nu te dezgroape aia de peste o mie de ani. nu degeaba dar te vad in scheletul gol.
mie imi pace poemul asta al tau care spune cu totul alceva decat se vede negru pe alb. e un poem cam trist totuşi dar adevărat pentru România. mă bucura aceasta tehnica de a descrie prin cuvinte simple de tot stări sufleteşti pentru care nu există nici măcar cuvinte complicate.
Comment Posted By george vasilievici On 25.06.2007 @ 21:54
Caietul albastru nr. 10 (trad. din D. HARMS)
oho. nu te acuya nimeni de nimic. ba chiar din contra. bai mihai stiu ce iti aduce tie in viata poeyia si nu pot sa te acuy de ce ma acuyi acum tu pe mine că fac. nu frate. s-ar putea ca harms să fi fost exact în română şi asta îmi place mie la el. chiar este. el poate fi tredus exact.
Comment Posted By george vasilievici On 19.06.2007 @ 02:27
textele astea ale lui Harms au mai fost publicate acum cativa ani dar nu imi amintesc editura si am pierdut cartea. stiu ca volumul incepea exact cu aceasta povestire tradusa identic. poate cu o diferenta foarte mica. si ala cu puskin. o sa ii cer volumul tipului de la care l-am imprumutat la vremea respectiva.
oricum e bine ca traduci si se va publica iar Harms. faci un lucru tare.
Comment Posted By george vasilievici On 14.06.2007 @ 22:40
la genul acesta de poeme nu am incotro decat sa tin seama de ceea ce spuneti. fiind scurte le pot buli fara sa imi dau seama. asa ca am sters versurile cu inotatoarele.
Comment Posted By george vasilievici On 05.06.2007 @ 17:49
sa traiasca mai mult ca noi.
Comment Posted By george vasilievici On 29.05.2007 @ 01:07
Plus proba nr. 1, că…nu HOAXez:
Caut preşedinte tânăr, inteligenţă peste medie, moral(ă)itate ridicată, nepărtinitor, bun administrator, cunoscător a două limbi străine, domiciliat în Bucureşti şi obligatoriu scriitor. Bonus: îi coordonez gratis campania electorală!. Ăsta e anunţul pe care l-aş da în toate ziarele cu două luni înainte de alegeri. Pentru că, pe noul statut, ca să poţi candida la preşedinţia U.S.R. trebuie să-ţi depui proiectul cu 30 de zile înainte de data alegerilor. Iar data a fost fixată pe 23 noiembrie. Ideea asta mi-a venit după ce am comentat ieri pe marginea articolului lui Marius Ianuş de pe Hypera, intitluit Uniunea Scriitorilor – bîlciul deşertăciunilor… Redau aici şi polemica cu M.I.:
G.Ş: Prietene, ai dreptate. Am scris si eu despre alegerile comunale de la ASB… Citind articolul tau mi-a venit o idee. Sa-l rog pe Liviu Ioan Stoiciu sa candideze. I-am trimis un mail si un link catre postarea ta. Daca este ales poate intri si tu in USR. E una dintre sansele alea de care ai vorbit tu la-nceput…
M.I.: Da… ar fi excelent dacă ar candida şi cîştiga Stoiciu. Totuşi, nu e suficient ca o persoană mai de încredere să fie aleasă în funcţia de preşedinte ca să poţi spune că U.S. s-a schimbat. Reformarea U.S. ar însemna alegerea unei astfel de persoane PLUS o muncă de ani buni de reaşezare a măgăoaiei pe principii valorice. În privinţa intrării mele în U.S., sînt patru-cinci şanse dintr-o mie ca ea să se petreacă vreodată. Ea ţine de nişte condiţii pe care le solicit unor astfel de societăţi, care pornesc chiar de la felul în care se autodefinesc ele. “Uniunea scriitorilor” e prost (aka demagogic, totalitar) definită încă din titlu, această entitate pretinde încă din denumirea ei că m-ar reprezenta, deşi eu nu i-am cerut asta…
G.Ş: Corect! USR e un monstru care va fi-mblanzit foarte greu. Ti-o spun eu care am intrat in 2008, iar in 2009 am prins f.usor o functie in comuna ASB… Îmi aduc aminte de o veche prietena (* Doina Jela-Despois), care n-a intrat in USR pana prin 2000, pt. ca i se parea o organizatie comunista. Deci nu de stanga, ci COMUNISTA. Dupa cateva incercari ratate de a se apropia de ASPRO (care e acelasi lucru, dar cu alt joben)a intrat in uniune pt. ca, la vremea aia, era singura asociatie profesionala functionala (acum mai exista PEN Club, dar fara prea multa activitate). Tu ar trebui sa privesti USR.ul ca pe un sindicat, ca pe o asociatie profesionala, ca pe o ghilda, care deocamdata nu te poate reprezenta pentru ca mesterii ei sunt prinsi in plasa unor interese meschine… Merita incercata o schimbare, sunt si oameni in USR care merita acest lucru. Atata timp cat mai exista o sansa…Na, ca mi-a raspuns LIS.
In fine, cred ca ai dreptate, nu mai exista nici o sansa. Iata raspunsul lui:
“Draga prietene Grigore Şoitu,
Ai uitat ca ne tutuim.
Multumesc pentru invitatie, as fi fost incantat sa lucram impreuna. Regret ca trebuie sa te refuz. N-am stofa de martir pe altarul USR (intre scriitori pervertiti de interese de gasca, meschine). Cu atat mai mult cu cat scriitorii care conteaza si care au dat de gustul puterii ma antipatizeaza (m-au izolat si m-au facut sa ma scarbesc de toate; din acest motiv am senzatia ca traversez o cumpana personala nesfarsita). In plus, imi cunosc lungul nasului. Altfel, sa stii ca sforile sunt trase la presedintia USR, nu-ti fa iluzii. Inaintea ta mi-au propus, cu mai multe luni in urma, aceeasi investire in abstract alti scriitori naivi, care cred in onestitate si bun simt, le raman si lor dator. Lumea se invarte, din pacate, in jurul acelorasi scriitori profitori.
Nu am cuvinte sa-i multumesc pentru incredere si lui Marius Ianus (te rog sa-i transmiti imbratisarile mele) – nu inteleg de ce nu-si depune el candidatura la presedintia USR! E un luptator. Acum e un moment extraordinar sa profite de frustrarea scriitorului roman tradat de actuala conducere operativa a USR. Cu drag,
LIS.
PS. 1. Alegerile la presedintia USR vor avea loc pe 23 noiembrie la Teatrul National.
PS. 2. Am auzit ca Stefan Agopian vrea sa-si depuna candidatura la presedintia USR. Pe langa Dan Mircea Cipariu, Constantin Stan si N. Breban.”
M.I.: Deci, Grigores, nici Liviu Ioan Stoiciu nu s-ar lega la cap cu hardughia.Ştiindu-i luptele cu conducerea USR speram să nu renunţe…Cele două candidaturi de care aflăm de la el se înscriu în nota generală a celor de pînă acum – Agopian, un individ care musteşte de sine, care bea în timpul şedinţelor Consiliului USR, iar atunci cînd se aduce vorba de a susţine vreo persoană spune “mă doare pe mine în p… de ăla” şi îi convinge pe toţi să îi doară în “aia” de “ăla” (chiar dacă e vorba de a susţine un scriitor într-o situaţie gravă – cum s-a întîmplat în povestea lui Sandu Vakulovski), Nicolae Breban, un scriitor foarte bun, dar total paranoic. Dacă eu aş avea vreo soluţie-minune de salvare a Uniunii Scriitorilor, aş împărtăşi-o cuiva, dar nu prea văd niciuna. Sau doar una drastică: în urma unei selecţii a unei comisii de critici, jumătate dintre membri de acum ai U.S. să fie făcuţi membri-simpatizanţi, să nu mai aibă drept de vot, dar să aibă obligaţia de a se abona la un număr de reviste de cultură. Pe principiul: dacă nu sînt în stare să scrie bine, măcar să citească, dacă tot au ajuns în U.S. Apoi, ar trebui schimbat numele hardughiei. Ceva de genul “Societatea pentru Scriitorii Români” ar aduce povestea în normalitate. Ar mai trebui făcute următoarele: să fie retrocedate spaţiile pe care le deţine U.S., conform legii pe care U.S. a încălcat-o profitînd de poziţia în Senat a lui Adrian Păunescu; să se caute alte sedii şi alte surse de venit. Uniunea Scriitorilor e un cadavru întemeiat pe furt şi minciună. Cei care vor acum să îşi înfigă ciocurile în acest schelet nu au nicio intenţie de intrare în normalitate – ar fi o bătaie de cap prea mare pentru ei -, nu e nimic altruist şi drept în minţile lor, vor doar să ciugulească ultimele firimituri de pe acest cadavru.
G.Ş: In concluzie, nu mai e nimic de facut, decat sa lasam ciorile sa ciuguleasca resturile de pe cadavrul numit USR? Eu cu cine votez, cu Breban???
M.I.: Am uitat să-ţi spun: ar mai trebui şi să fie traşi la răspundere pe cale juridică cei care au risipit fondurile U.S. după 1989. Cine să fie în stare să ducă în spinare războiul ăsta? Dintre toate variantele pe care le aveţi la îndemînă, Constantin Stan mi se pare cea mai decentă soluţie. Dar nu cred că va fi în stare să facă lucrurile care trebuie făcute pentru ca U.S. să intre în normalitate.
G.Ş: Ai dreptate, ar trebui depuse plangeri penale impotriva risipitorilor de fonduri, insa cu ce probe ajung dosarele in instanta (baietii care au avut acces la fonduri si le-au deturnat intr-un fel sau altul si-au sters bine urmele…)? In plus, cel putin pana acum, la presedintia USR au fost preferate nume sonore (gen Manolescu, Ulici, Uricaru), cunoscute publicului larg (cred ca asta a fost pana acum “psihologia” alegatorului-scriitor> “sa ma reprezinte cineva cunoscut de toata lumea”, deci nu un manager, nu un bun administrator, ci un…nume). Daca se va vota pe aceeasi premisa cred ca C. Stan nu va avea nici o sansa. Poate Breban, cu toate ca notorietatea lui e acum intr-un con de umbra…
M.I.: Nicolae Breban e de departe cea mai proastă soluţie. E un om plin de sine, cu o mentalitate feudală.
Nici unul dintre cei citaţi de noi nu reprezintă o soluţie viabilă. Ar exista o soluţie prăfuită, de compromis (C. Stan) dar de ce să alegem de fiecare dată sub presiunea răului mai mic? Vidul de putere (şi de imagine) creat acum în uniune prin prestaţia lamentabilă a lui Nicolae Manolescu şi a acoliţilor lui poate fi drumul către schimbare. O schimbare reală, nu făcută de dragul de a alege răul cel mai mic. M-am gândit azi, care dintre scriitorii pe care-i cunosc eu ar putea să ducă piatra asta-n cârcă. Mugur Grosu? Nu ştiu cât e de bun administrator… Mircea Ţuglea ? Nu are domiciliul în Bucureşti (dar şi-l poate schimba). Sorin Dinco ? Ar fi fost f. bun pentru funcţia asta dar nu e încă membru U.S.R. Doina Jela ? Nu ştiu cât de pregătită e uniunea să fie condusă de o femeie. Dan Perşa? La fel, nu e din Bucureşti, dar se poate muta. Cistelecan ? Ar fi mai mult decât OK, dar sănătatea nu-i permite o asemenea agitaţie. Alţii, cu siguranţă mai sunt şi alţii, dar memoria mea e slabă în acest moment. Din lista asta cel puţin doi oameni ar putea să schimbe ceva-n U.S.R. dacă ar fi ajutaţi aşa cum trebuie. Şi atunci când trebuie. Dar noi nu reuşim să vedem mai departe de interesul nostru personal. El este mediul nostru cel de toate zilele. Un mediu fără antimediu, un mediu fără remediu…
P.S.: Dacă vreunul din lista asta are curajul să-şi depună în timp util candidatura promit, fără glumă, să mă ocup de campania lui…Până-n pânzele cele mai albe!
