Ce poţi face cu 200 de lei şi câteva componente vechi (un procesor + o placă de bază, un HDD WD de 40 Gb, 2 x 256 Mb DDR 400)? Păi, cu puţină ambiţie, un superPC! Pe care să ruleze Windows? Nu. Sunt sisteme de operare desktop, mult mai stabile şi orientate către tot ce înseamnă web&cloud computing, office&multimedia, etc. Decizia a fost cu atât mai grea cu cât, plecând de la câteva componente adunate în timp, care nu nu valorau mai mult de 150 de lei şi infima sumă de 200 de lei, trebuia să construiesc un sistem full, adică un PC cu sistem de operare şi…monitor LCD, într-un timp record (câteva ore)! Şi asta, pentru că i-am promis Mirunei că o să aibă propriul ei PC. Primul pas: am mers în Berceni, la unul dintre importatorii de  componente second hand, şi am căutat ce-mi lipsea: un monitor LCD care să arate estetic bine şi să funcţioneze la fel de bine şi o unitate desktop, cu o sursă cât de cât eficientă. După ce am răscolit într-un munte de carcase desktop, am găsit o minunăţie nemţească T-Systems, cu sursa originală, şi conectori SATA, impecabilă, funcţională şi cu butonul roz, perfectă pentru fiica mea de patru ani. Am scos-o la incredibila sumă de 30 de lei cu tot cu sursă şi am primit şi 6 luni garanţie la ea! Cu monitorul a fost mult mai uşor, am găsit repede un LCD, marca Nec de 15, cu luminozitatea şi constrastul destul de bune şi fără pixeli morţi, care a costat 180 de lei (ah, am depăşit bugetul cu…10 lei!!!). La ăsta am primit garanţie 12 luni. Al doilea pas: instalarea componentelor în carcasă. Cu puţin noroc, placa format microATX s-a potrivit din prima, HDD-ul şi memoriile au mers ca unse. Ce facem cu sistemul de operare, că de Windows ne-am cam săturat, o mulţime de troieni şi viruşi, plus vechile probleme cu driverele…ne trebuie ceva nou, dar care să semene puţin ce bătrânul XP. Mi-am adus aminte că, la unul dintre clienţii mei i-am instalat un OS cu aromă de windows pe un laptop mai vechi şi…a fost foarte mulţumit. Să nu râdeţi, e vorba de un sistem de operare chinezesc, YLMF OS care are variantă live CD & live USB, pe un schelet  Ubuntu 9.10 dar cu o interfaţă grafică de Windows XP! Pe forumuri, mulţi utilizatori i-au înjurat pe chinezi c-au făcut mişto de ultraprogresistul Linux cu o asemenea interfaţă grafică. E ca şi cum l-ai îmbrăca pe Obama în haine de marinar … în fine, comparaţia mea nu e prea potrivită pentru această situaţie, dar merge. Aşa cum a mers şi sistemul cu pricina. S-a instalat foarte uşor de pe stickul USB, la fel de uşor ca de pe Live Cd (am testat ambele variante). Pe sistemul Mirunei (un Celeron la 2,4 GHz cu 512 Mb Ram) bootează ceva mai greu decât un Win XP original, însă e mult mai stabil şi are de toate. Adică: Openoffice.org, player mp3 inclus, două video playere (unul e VLC-ul şi l-am instalat eu după ce am setat sursele repository pe universe), o groază de jocuri educative (multe le-am instalat, ulterior, din consolă, cu bătrâna comandă sudo apt-get…), un navigator intuitiv pentru o reţea  formată din PC-uri cu windows (a fost chiar foarte uşor să intru în reţea cu celalate două calculatoare şi să iau câteva filme de animaţie) şi multe altele, pe care vă las să le descoperiţi singuri. Înainte de asta, vă arăt ce mi-a ieşit (poze făcute cu telefonul mobil):

hard:

&soft: