realizate de oameni mici?

Aici şi, într-un fel de articol-concluzie, aici.

Vorba bătrânului iubitor de acadele:

“Limba franceză face deosebirea dintre écrivains și écrivants. Pe net nu există deocamdată decât cei din urmă.”

Ce viziune unitară asupra mediilor fierbinţi.  Nu existăm, nu existaţi (ca să fiu în ton cu scufundătorul nostru).

Au revoir!

Caut preşedinte tânăr, inteligenţă peste medie, moral(ă)itate ridicată, nepărtinitor, bun administrator, cunoscător a două limbi străine, domiciliat în Bucureşti şi obligatoriu scriitor. Bonus: îi coordonez gratis campania electorală!. Ăsta e anunţul pe care l-aş da în toate ziarele cu două luni înainte de alegeri. Pentru că, pe noul statut, ca să poţi candida la preşedinţia U.S.R. trebuie să-ţi depui proiectul cu 30 de zile înainte de data alegerilor. Iar data a fost fixată pe 23 noiembrie. Ideea asta mi-a venit după ce am comentat ieri pe marginea articolului lui Marius Ianuş de pe Hypera, intitluit Uniunea Scriitorilor – bîlciul deşertăciunilor… Redau aici şi polemica cu M.I.:

G.Ş: Prietene, ai dreptate. Am scris si eu despre alegerile comunale de la ASB… Citind articolul tau mi-a venit o idee. Sa-l rog pe Liviu Ioan Stoiciu sa candideze. I-am trimis un mail si un link catre postarea ta. Daca este ales poate intri si tu in USR. E una dintre sansele alea de care ai vorbit tu la-nceput…

M.I.: Da… ar fi excelent dacă ar candida şi cîştiga Stoiciu. Totuşi, nu e suficient ca o persoană mai de încredere să fie aleasă în funcţia de preşedinte ca să poţi spune că U.S. s-a schimbat. Reformarea U.S. ar însemna alegerea unei astfel de persoane PLUS o muncă de ani buni de reaşezare a măgăoaiei pe principii valorice. În privinţa intrării mele în U.S., sînt patru-cinci şanse dintr-o mie ca ea să se petreacă vreodată. Ea ţine de nişte condiţii pe care le solicit unor astfel de societăţi, care pornesc chiar de la felul în care se autodefinesc ele. “Uniunea scriitorilor” e prost (aka demagogic, totalitar) definită încă din titlu, această entitate pretinde încă din denumirea ei că m-ar reprezenta, deşi eu nu i-am cerut asta…

G.Ş: Corect! USR e un monstru care va fi-mblanzit foarte greu. Ti-o spun eu care am intrat in 2008, iar in 2009 am prins f.usor o functie in comuna ASB… Îmi aduc aminte de o veche prietena (* Doina Jela-Despois), care n-a intrat in USR pana prin 2000, pt. ca i se parea o organizatie comunista. Deci nu de stanga, ci COMUNISTA. Dupa cateva incercari ratate de a se apropia de ASPRO (care e acelasi lucru, dar cu alt joben)a intrat in uniune pt. ca, la vremea aia, era singura asociatie profesionala functionala (acum mai exista PEN Club, dar fara prea multa activitate). Tu ar trebui sa privesti USR.ul ca pe un sindicat, ca pe o asociatie profesionala, ca pe o ghilda, care deocamdata nu te poate reprezenta pentru ca mesterii ei sunt prinsi in plasa unor interese meschine… Merita incercata o schimbare, sunt si oameni in USR care merita acest lucru. Atata timp cat mai exista o sansa…Na, ca mi-a raspuns LIS.

In fine, cred ca ai dreptate, nu mai exista nici o sansa. Iata raspunsul lui:

“Draga prietene Grigore Şoitu,
Ai uitat ca ne tutuim.
Multumesc pentru invitatie, as fi fost incantat sa lucram impreuna. Regret ca trebuie sa te refuz. N-am stofa de martir pe altarul USR (intre scriitori pervertiti de interese de gasca, meschine). Cu atat mai mult cu cat scriitorii care conteaza si care au dat de gustul puterii ma antipatizeaza (m-au izolat si m-au facut sa ma scarbesc de toate; din acest motiv am senzatia ca traversez o cumpana personala nesfarsita). In plus, imi cunosc lungul nasului. Altfel, sa stii ca sforile sunt trase la presedintia USR, nu-ti fa iluzii. Inaintea ta mi-au propus, cu mai multe luni in urma, aceeasi investire in abstract alti scriitori naivi, care cred in onestitate si bun simt, le raman si lor dator. Lumea se invarte, din pacate, in jurul acelorasi scriitori profitori.
Nu am cuvinte sa-i multumesc pentru incredere si lui Marius Ianus (te rog sa-i transmiti imbratisarile mele) – nu inteleg de ce nu-si depune el candidatura la presedintia USR! E un luptator. Acum e un moment extraordinar sa profite de frustrarea scriitorului roman tradat de actuala conducere operativa a USR. Cu drag,
LIS.

PS. 1. Alegerile la presedintia USR vor avea loc pe 23 noiembrie la Teatrul National.

PS. 2. Am auzit ca Stefan Agopian vrea sa-si depuna candidatura la presedintia USR. Pe langa Dan Mircea Cipariu, Constantin Stan si N. Breban.”

M.I.: Deci, Grigores, nici Liviu Ioan Stoiciu nu s-ar lega la cap cu hardughia.Ştiindu-i luptele cu conducerea USR speram să nu renunţe…Cele două candidaturi de care aflăm de la el se înscriu în nota generală a celor de pînă acum – Agopian, un individ care musteşte de sine, care bea în timpul şedinţelor Consiliului USR, iar atunci cînd se aduce vorba de a susţine vreo persoană spune “mă doare pe mine în p… de ăla” şi îi convinge pe toţi să îi doară în “aia” de “ăla” (chiar dacă e vorba de a susţine un scriitor într-o situaţie gravă – cum s-a întîmplat în povestea lui Sandu Vakulovski), Nicolae Breban, un scriitor foarte bun, dar total paranoic. Dacă eu aş avea vreo soluţie-minune de salvare a Uniunii Scriitorilor, aş împărtăşi-o cuiva, dar nu prea văd niciuna. Sau doar una drastică: în urma unei selecţii a unei comisii de critici, jumătate dintre membri de acum ai U.S. să fie făcuţi membri-simpatizanţi, să nu mai aibă drept de vot, dar să aibă obligaţia de a se abona la un număr de reviste de cultură. Pe principiul: dacă nu sînt în stare să scrie bine, măcar să citească, dacă tot au ajuns în U.S. Apoi, ar trebui schimbat numele hardughiei. Ceva de genul “Societatea pentru Scriitorii Români” ar aduce povestea în normalitate. Ar mai trebui făcute următoarele: să fie retrocedate spaţiile pe care le deţine U.S., conform legii pe care U.S. a încălcat-o profitînd de poziţia în Senat a lui Adrian Păunescu; să se caute alte sedii şi alte surse de venit. Uniunea Scriitorilor e un cadavru întemeiat pe furt şi minciună. Cei care vor acum să îşi înfigă ciocurile în acest schelet nu au nicio intenţie de intrare în normalitate – ar fi o bătaie de cap prea mare pentru ei -, nu e nimic altruist şi drept în minţile lor, vor doar să ciugulească ultimele firimituri de pe acest cadavru.

G.Ş: In concluzie, nu mai e nimic de facut, decat sa lasam ciorile sa ciuguleasca resturile de pe cadavrul numit USR? Eu cu cine votez, cu Breban???

M.I.: Am uitat să-ţi spun: ar mai trebui şi să fie traşi la răspundere pe cale juridică cei care au risipit fondurile U.S. după 1989. Cine să fie în stare să ducă în spinare războiul ăsta? Dintre toate variantele pe care le aveţi la îndemînă, Constantin Stan mi se pare cea mai decentă soluţie. Dar nu cred că va fi în stare să facă lucrurile care trebuie făcute pentru ca U.S. să intre în normalitate.

G.Ş: Ai dreptate, ar trebui depuse plangeri penale impotriva risipitorilor de fonduri, insa cu ce probe ajung dosarele in instanta (baietii care au avut acces la fonduri si le-au deturnat intr-un fel sau altul si-au sters bine urmele…)? In plus, cel putin pana acum, la presedintia USR au fost preferate nume sonore (gen Manolescu, Ulici, Uricaru), cunoscute publicului larg (cred ca asta a fost pana acum “psihologia” alegatorului-scriitor> “sa ma reprezinte cineva cunoscut de toata lumea”, deci nu un manager, nu un bun administrator, ci un…nume). Daca se va vota pe aceeasi premisa cred ca C. Stan nu va avea nici o sansa. Poate Breban, cu toate ca notorietatea lui e acum intr-un con de umbra…

M.I.: Nicolae Breban e de departe cea mai proastă soluţie. E un om plin de sine, cu o mentalitate feudală.

Nici unul dintre cei citaţi de noi nu reprezintă o soluţie viabilă. Ar exista o soluţie prăfuită, de compromis (C. Stan) dar de ce să alegem de fiecare dată sub presiunea răului mai mic? Vidul de putere (şi de imagine) creat acum în uniune prin prestaţia lamentabilă a lui Nicolae Manolescu şi a acoliţilor lui poate fi drumul către schimbare. O schimbare reală, nu făcută de dragul de a alege răul cel mai mic.  M-am gândit azi, care dintre scriitorii pe care-i cunosc eu ar putea să ducă piatra asta-n cârcă. Mugur Grosu? Nu ştiu cât e de bun administrator… Mircea Ţuglea ? Nu are domiciliul în Bucureşti (dar şi-l poate schimba). Sorin Dinco ? Ar fi fost f. bun pentru funcţia asta dar nu e încă membru U.S.R. Doina Jela ? Nu ştiu cât de pregătită e uniunea să fie condusă de o femeie. Dan Perşa?  La fel, nu e din Bucureşti, dar se poate muta. Cistelecan ? Ar fi mai mult decât OK, dar sănătatea nu-i permite o asemenea agitaţie. Alţii, cu siguranţă mai sunt şi alţii, dar memoria mea e slabă în acest moment. Din lista asta cel puţin doi oameni ar putea să schimbe ceva-n U.S.R. dacă ar fi ajutaţi aşa cum trebuie. Şi atunci când trebuie. Dar noi nu reuşim să vedem mai departe de interesul nostru personal. El este mediul nostru cel de toate zilele. Un mediu fără antimediu, un mediu fără remediu…

P.S.: Dacă vreunul din lista asta are curajul să-şi depună în timp util candidatura promit, fără glumă, să mă ocup de campania lui…Până-n pânzele cele mai albe!

Azi, pe fruntea lui Dan Mircea Cipariu au curs râuri de transpiraţie. Nu se aştepta ca Gelu Vlaşin să vină cu un program pe care să-l recite din ce în ce mai tare. Un program simplu mergând pe reţeta antireclamei, adică pe ce nu s-a făcut în mandatul care a trecut (na, că ri(t)mează!). E adevărat că, la un moment, dat programul lui Vlaşin semăna cu un atac la autor (…băiatul nostru se lupta deja cu cărţile lui Cipariu) da’ chestia asta a prins şi oamenii l-au votat. Aşa că, am pierdut vreo 3 ore, la cele 3 tururi de scrutin, cu balotaje şi balonaje (unii s-au cam călcat pe pneuri), după cum urmează: prima oară a fost 42 pentru Vlaşin la 48 pentru Cipariu (update, cf. PV de şedinţă…), restul până la 110 voturi fiind anulate. A doua oară a fost 51 la 51 (observaţi că votanţii se plictiseau şi, pe rând, o tăiau) iar a treia oară a fost 52 pentru Cipi (nu cred că se supără că-l alint) şi 48 pentru Gelu Vlaşin. Cipi a câştigat, încă un mandat (…e despre secţie de Poezie, tre’ să rimeze din când în când). Eu am fost în comisia de numărare a voturilor şi pot să garantez că alegerile au fost corecte, dar… au fost şi aberaţii. Mincu a făcut mişto de Ofelia Prodan şi a propus-o pentru şefia secţiei, gagica a intrat în joc şi a avut vreo…3 voturi. Mulţi n-au înţeles cum trebuie să voteze (printr-o liniuţă care-l taie pe candidatul nedorit, sau prin încercuirea numelui celui dorit) cu toate că Horia Gârbea le-a explicat de cel puţin 10 ori, etc.

S-au ales reprezentanţii în Consiliul Naţional, după cum urmează:

1. Varujan Vosganian (care a ieşit din prima)
2. Nicolae Prelipceanu
3. Gelu Vlaşin
4. Liviu Ioan Stoiciu
5. Ghe. Istrate (nu ştiu cine-i ăsta, frate…)

Şi Comitetul de coordonare (băieţii şi fetele cu care trebuie să lucreze Dan Mircea Cipariu, în următorii 4 ani):

1. Nicolae Prelipceanu
2. Cornelia Savu
3. Trăian T. Coşovei
4. Denisa Comănescu
5. Mariana Filimon
6. Aura Christi
7. Bogdan O. Popescu
8. Gelu Vlaşin
9. Grigore Şoitu

Eu am avut vreo 40 de voturi şi am intrat şi-n gaşca celor 50 de reprezentanţi la Conferinţa Naţională (adică băieţii/fetele care o să-l aleagă pe noul preşedinte al U.S.R.). Pe mine m-a propus Gelu Vlaşin (n-am apucat să-i mulţumesc, dar consideră c-am făcut-o acum!). Vorbeam de aberaţii, uite că mi-am mai amintit una: Mihail Gălăţanu, pe care l-am propus la întrecerea preşedinţilor a luat doar 11 voturi, cu 8 mai multe decât Ofelia Prodan, şi, într-un mod inexplicabil a pierdut şi la Comitetul de coordonare şi la Consiliul Naţional…Surpriza zilei vine de la criticul Nicolae Manolescu, preşedintele în exerciţiu al U.S.R., care a participat, în premieră absolută (sau relativă, cine ştie) la alegerile secţiei de poezie. Eu m-am distrat copios cu Dan Iancu, gentil şi pufos ca imaginea canină pe care-o are pe FaceBook. Maxima zilei vine de la Iova:

• Ce mai faci Iova?
• Am dat de ciuma bubonică da’…am scăpat de ciroză!

Mâine, la supergrei, se-nfruntă (colegial, sper) prozatorii.

De azi Uniunea Scriitorilor din România are un nou statut, votat la Conferința extraordinară prin membrii delegați de Consiliul Director. Astfel, doar electorii USR “numiți” de organul de conducere al uniunii, coordonat de Nicolae Manolescu, au votat pentru viitorul ghildei scriitoricești.  Singurul membru care a ridicat problema fraudării alegerilor, a fost președintele secției de poezie, Dan Mircea Cipariu. Acesta a precizat că va deschide o acțiune judecătorească împotriva U.S.R. pentru încălcarea regulamentului și organizarea de alegeri nestatutare.

Cele mai importante modificări aduse vechiului statut sunt prevăzute în art. 7-9, respectiv faptul că puteți intra în U.S.R. doar ca  stagiari și puteți deveni titulari după minimum 3 ani de activitate literară. O excepție de la această regulă va fi primirea  direct ca membri titulari a scriitorilor care au cel puțin o carte publicată căreia i s-a acordat un premiu U.S.R., sau a celor cu operă de o valoare recunoscută. Regula stagiarilor nu e nouă pentru o uniune de creație, ea fiind instituită de Uniunea Artiștilor Plastici din România încă din anul 2008!

De asemenea autorii care nu-și plătesc cotizația anuală nu mai sunt excluși din U.S.R. ci doar suspendați până la plata integrală a restanțelor cumulate.

O parte dintre punctele propuse de actualul președinte al U.S.R., domnul Nicolae Manolescu, respectiv prelungirea mandatului președintelui de la 4 ani la 5 ani sau alegerea unui președinte pe viață au fost respinse. Să nu uită că mandatul actualului președinte expiră anul acesta!

Dan Mircea Cipariu ne-a declarat telefonic că nu intenționează să blocheze activitatea U.S.R de aceea nu va depune nici o acțiune judecătorească împotriva uniunii,  în schimb îl va da în judecată pe Nicolae Manolescu pentru calomnie.