Premiera din seara asta de la HBO (The fall, 2008) pe care au numit-o româneşte Legende pentru viaţă., m-a mişcat. Nu prin povestea suprarealistă pe care a ţesut-o Roy Walker, un cascador semiparalizat,  în jurul micuţei Alexandria (Catinca Untaru), într-un spital american din anii treizeci. Nu prin culorile, decorurile sau costumele terifiante care te ameţeau aşa cum te ameţeşte o lucrare de Salvador Dali, dacă o citeşti prea mult… Ci prin  faptul că, în rolul principal, a jucat foarte mişto o fetiţă de cinci ani din Bucureşti. De fapt ea nu a jucat (nici nu avea cum să joace la vârsta aia!) ci a chiar a crezut că tânărul cascador este cu adevărat paralizat şi asta a ajutat-o să fie atât de naturală şi să joace atât de… instinctual! Mă gândesc că şi copiii noştri au o şansă, chiar dacă s-au născut aici, în România. O şansă la un milion, la fel de pragmatică ca o hârtie la loterie. Şi toate astea-au pornit în mintea mea spre finalul filmului, când fetiţa a rostit, atât de româneşte, fluture, fluture…