Comunismul e ca un suc de portocale roşii de sicilia,
turnat eroic în recipiente din ce în ce mai mici.
se consumă de preferinţă în prima zi,
bine stors, ţinut puţin la rece.
Nu pot să scap de versul ăsta dement:
senzaţii tari din 1964,
umblă prin mintea mea cu liftul.
Acum Ceauşescu vinde tot:
de la prezervative la ciocolată cu rom.
Eu iubesc doar reclama aia cu umbreluţa cochetă,
pescăruşul agăţat de cer şi aripa nezburată spre soare.
NICULE,
la ăştia la Neptun,
sunt preţuri ca pe vremea noastră.
Dincolo de cerul curat Isus ne aşteaptă.
El bea o bere şi fumează nişte americane,
ce poate fi mai blând de atât?
mai XXX, mai vestic, mai feroce?
Iliescu n-o să vândă nimic.
Băsescu n-o să vândă nimic.
A furat până şi salutul lui Ceauşescu,
a pus pe el semnul victoriei.
Tinere Vakulovski nu mai aştepta,
ei nu te vor, noi nu te vrem.
Isus te-a chemat la o ţigară.
1.scris aici, pe blog (direct, personal, fără menajamente).
2. sunt la modă poemele care curăţă bine dinţii…
Cât am surfat azi s-o găsesc întreagă!
Am răs cu lacrimi cînd am citit asta:
“Acum suntem puţin in furtună, dar ţin cârma cu o mână fermă şi voi ajunge la destinaţie. Sunt un comandant de navă care întotdeauna a ajuns la ţintă cu nava lui şi am avut cele mai mari nave.” (Fragment din discursul ţinut de Trăian Băsescu la Bacău. Cu lacrimi în ochi şi cu mâna pe inimă…).
După râs, urmează de obicei o porţie de plâns. Dar nu un plâns psihotic, ca al preşedintelui (a câta oară plânge în faţa alegătorilor ?) ci unul forţat, de ciudă că ne aşteaptă vremuri grele. Fără pâine, doar circ! Asta primim în următorii cinci ani. Aşa că arunc tricoul portocaliu în coşul cu rufe murdare (chiar am avut un tricou oranj cănd am scris această postare) . Pînă la urmă o să-mi pun unul de marinar. Îmi stă mult mai bine cu dungi albastre…
Ziua lui SRS zice c-a găsit asta pe Youtube. A fost sau n-a fost…pe Youtube (n-am găsit nici o urmă de filmuleţ pe acolo)? Eu cred că e o comandă specială a marelui SRS, realizată de băieţii cu propaganda de la departamentul tehnic. Merită văzut, acum în plină poluţie electorală:
Citeam zilele trecute o ştire despre jocurile de browser, care sunt din ce în ce mai jucate. Şaizeci la sută dintre internauţii activi practică aşa ceva. Fie că aleg un joc gen Triburile sau The West (pe care-l practic şi eu de două săptămâni), fie că-şi consumă timpul în franciza unei reţele de socializare (cum ar fi Mafia Wars sau YoVille pe Facebook)…Dincolo de aspectul strict social (jocul de browser devine uşor, uşor o maladie obsesiv-compulsivă, un substitut artificial al activităţilor sociale relevante), sau de faptul că jucătorii îi îmbogăţesc încet dar sigur pe proprietarii server-ului, un astfel de joc este…(aşa cum îmi spunea Manu aseară) fără sfârşit. Fiecare nivel pe care-l câştigi, fiecare artefact, dolar (virtual) sau atribut pe care-l primeşti te duc aproape în acelaşi punct, de unde trebuie să continui, cam în acelaşi fel. Bun, ai atins nivelul 50, 100, 1000. Întrebarea care se pune este una f. simplă: ce urmează după ? Păi…nimic, pentru că autorii jocului creează mai departe nivelul 1001, 1100, ş.a.m.d.
Un puşti de 15 ani din Anglia, care a creat un joc de browser, pentru o reţea britanică de socializare online, câştigă lunar (din traficul sitului şi din contractele de marketing) 50.000 de lire sterline. El nu are nici un interes ca jocul creat de el să aibă vreun sfărşit. La fel (…comparaţia poate părea deplasată după o introducere atât de lungă) şi Trăian Băsescu, să zicem, nu are nici un interes să încheie telenovela în care joacă de atâţia ani. În anul 2004, preşedintele nostru a jucat foarte bine în episodul în care, cel mai bun prieten politic al său, Theodor Stolojan, plângea pe umărul său şi renunţa să mai candideze la preşedinţie pentru că avea grave probleme de sănătate şi limitele fizice nu-i mai permiteau aşa ceva… Apoi a mai jucat…foarte trist, în episodul în care acelaşi Stolojan renunţa la nominalizarea pentru funcţia de premier pentru a da o speranţă generaţiei tinere (Emil Boc). Recent, Băsescu ne spune că nu-i nici o problemă dacă pierde alegerile, are carnet de…marinar şi pleacă-n voiaj cu nava, nu rămâne, ca alţii, un şomer politic! Zilele astea, la Pro TV, invitat într-o emisiune a lui Toni Grecu, preşedintele nostru a plâns cu lacrimi amare după ce a recitat nişte versuri compuse de el în tinereţe (pe mare?), care i-ar face să roşească pe toţi veleitarii din U.S.R. sau pe cei care publică pe situl poezie.ro. Dacă a ajuns să se folosească el de lacrimi (o armă senzitivă preponderent feminină) înseamnă că electoratul lui pluteşte deja în altă direcţie… Închei cu aposul poem prezidenţial. Orice comentariu este de prisos:
“Deasupra-ţi cerul se înalţă Şi de pe el privesc în jos, Sute de stele ce-l admiră Pe bravul om prietenos. Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră, Întors din nou la ţărmul tău iubit, Ai alergat grăbit spre casă, Să vezi iar chipul mamei fericit. Casa era pustie şi cernită Şi ai plecat în Cer, spre cimitir, Ca să aşezi în ţărâna proaspăt răvăşită Un trandafir, trei lacrimi ş-un sărut. La capul mamei ce murise tristă Cu gândul la copilul ce-a crescut”.
Am citit în 
un articol recent (*august 2009) despre penuria de medicamente antiretrovirale din România. Cu toate că materialul părea că-ncepe bine (România, o ţară săracă care a abordat cu succes epidemia de SIDA), ca orice chestie despre ţara noastră, până la urmă se termina prost (ar fi tragic ca să moară din cauza penuriei de medicamente antiretrovirale tocmai copiii bolnavi de SIDA pe care medicii noştri minunaţi s-au chinuit să-i ţină-n viaţă, în perioada cât au lucrat în România). Sunt două probleme separate. Primo: ne-a ajuns penuria de medicamente antiretrovirale, care a decimat, în vara asta, şi-n Rusia, copiii bolnavi de HIV din orfelinate . Secundo: sunt nişte minunaţi medici americani care lucrează în spitalele româneşti. Nu ştiu câţi medici americani aţi întâlnit voi prin spitalele noastre, dar medici români mai sunt încă destui, mulţi dintre ei destul de tineri şi de prost pregătiţi (pe blogul unui ziar britanic am citit o statistică despre medicii străini care se-nghesuie să lucreze-n vechiul Albion şi românii erau pe ultimul loc, cu 800 de medici veniţi în perioada ianuarie-iulie 2009, sub Polonia şi Cehia…). Apoi băieţii ziceau că epidemia de HIV din România este total neobişnuită, deoarece doar 12.000 de persoane au virusul (*prieteni, 12.000 de persoane luate-n evidenţă, după câte ştiu eu sunt vreo 23.000…) dintre care vreo 9.000 sunt tratate, o parte fiind copiii/tinerii infectaţi în anii optzeci prin transfer de sânge infectat. Dar restul de 3.000 (despre ei n-a vorbit nimeni, nici puţinele ziare româneşti care au preluat ştirea asta în luna august)? Toţi s-au înghesuit să-i dea cu faptul că pacienţii de SIDA au apelat la preşedintele Băsescu pentru a-şi procura medicamentele antiretrovirale. Şi iar au lăsat-o-n coadă de peşte. Cum i-a ajutat Băsescu, le-a făcut rost de medicamente printr-un program al Casei de Asigurări de Sănătate sau le-a plătit el, direct de pe cardul de preşedinte (după ce le-a cumpărat online din vreo farmacie din Europa de vest…) . Oricum, până ajung medicamentele la ei mai scad cifrele cu bolnavi, din statisticile despre epidemia de SIDA din România. Epidemie care, într-un mod cu totul ciudat, se rezolvă din ce în ce…mai singură!
După cafteală mulţi şmecheri se arată. Referitor la aşa-zisele evenimente de la Odorheiul Secuiesc, Crin Antonescu a declarat azi într-o conferinţă de presă cu iz electoral: ”Parchetul să cerceteze evenimentul de la Odorheiul Secuiesc, Băsescu nu şi-a jucat rolul de mediator“. De fapt, ce s-a-ntâmplat acolo, în ultimele 24 de ore ? Pe HotNews am citit următoarea informaţie:
“Consiliul Naţional al Secuilor (CNS) şi Partidul Civic Maghiar (PCM) au organizat, astăzi, o adunare la Odorheiul Secuiesc, scopul fiind sprijinirea proiectului de lege pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. Adunarea Aleşilor Locali din Secuime cere organizarea de referendumuri locale pentru stabilirea stemei, imnului şi drapelului Ţinutului Secuiesc. De asemenea, conducerile CNS şi PCM intenţionează să obţină, tot printr-o decizie a locuitorilor din zonă, dreptul de a avea un reprezentant în Consiliul Europei sau în Uniunea Europeană“.
) :
Hai să le luăm bucată cu bucată. Prima:
“PNL solicita tuturor institutiilor statului si in primul rand Parchetului General, sa declanseze toate procedurile legale de cercetare si sanctionare a participantilor la aceasta reuniune de la Odorheiul Secuiesc…“. Care Parchet General, prietene, ăla care e-n grevă de o săptămână ?
A doua:
“…preşedintele ar trebui să aibă un rol. Sigur că ar fi de discutat şi de faptul că după şapte-opt vizite celebre în secuime preşedintele nu a reuşit se pare un dialog cu grupurile care astăzi atentează făţiş la integritatea statului român“. Aici te contrazic: preşedintele nu a fost degeaba acolo şi chiar a purtat de fiecare dată un monolog cu băieţii fierbinţi. Putem să spunem că Băse chiar are antrenament la-nghiţit fluierături şi huiduieli, mai ceva ca Madonna la concertul din România… S-a antrenat încă din vara asta (în 18 iulie a fost huiduit, în timpul discursului ţinut la Şcoala de vară de la Tuşnad, judeţul Harghita, când a tradus cuvântul autonomie). Nu ştiu, dacă pentru tine e chiar aşa de bine (uite că rimează!) să stai pe margine şi să-l arbitrezi pe Băsescu, cu fluiericiul în mână şi cartonaşele de diferite culori în gură. Până şi prietenii tăi din Sfântu Gheorghe (*Gazda Zoltan) au observat asta şi chiar s-au mirat pe ungureşte că din gura ta zboară astfel de porumbei. Îmi pare rău să-ţi spun asta: cu porumbeii ăştia n-o să câştigi alegerile!
Crin Antonescu:”Primul lucru pe care l-as face ca presedinte ar fi sa am o discutie cu Patriarhul“.
De ce, prietene, vrei să te spovedeşti ?
Crin Antonescu: ?
Crezi că ăsta s-a spovedit? Sau a făcut schimb de informaţii?
u
cine l-a mirat pe hitler?
cine i-a pus mâna grăsuţă pe marginea de pluş?
de ce avea stalin privirea fină,
buzele strănse ca pentru un atac ?
avea doar şase ani, pentru dumnezeu,
şi privirea lui era deja ucigătoare!
lenin, la patru ani, cu o frunte atât de lată,
seamănă leit cu băiatul unui prieten de-al meu
(sst, n-aş vrea să ca părinţii lui să afle asta).
ce-i lipsea lui fidel alejandro castro ruz ?
avea costum, cărare pieptănată pe stânga,
lavandă fină, privirea puţin cam pierdută
şi o havană ascunsă în spatele batistei.
tânărul ceauşescu şi lupta de clasă,
ajunsă la nr. 32178.
micul che uitat pe oliţă,
îşi sugea mânuţa,
cu o maturitate aproape artistică.
kim jong un, frumos ca un
ambalaj cu aromă de fructe.
osama bin laden, un sugar imaculat
pe care l-ai lua fără teamă acasă.
elevul băsescu şi primele cuvinte care-ţi vin
în minte: vesel, senin, fericit.
mi-e dor de tânărul vladimir putin,
năstruşnic ca macaulay culkin
în prima parte din Home Alone.
toate astea mi-au amintit
de o grădiniţă din tomis nord,
cu fotografii de grup
în uniforme ceruleum
şi pampoane albe la gât.
cu oricare dintre ei
aş fi putut să fiu prieten…
De fapt, titlul corect era Cei mai găsiţi 10 români. După cum apar ei în rezultatele Google (câteodată valoarea lor scade, sau creşte, depinde când sunt căutaţi). Unii sunt vii, alţii cât se poate de morţi. Pentru voi, azi 28 iulie 2009, avem următoarele rezultate:
1.aproximativ 4.560.000 pentru “traian basescu” (0,06 secunde)
2.aproximativ 2.340.000 pentru “gigi becali”. (0,23 secunde)
3.aproximativ 1.920.000 pentru “emil boc”. (0,25 secunde)
4.aproximativ 1.700.000 pentru “stefan cel mare”. (0,30 secunde)
5.aproximativ 1.440.000 pentru “mircea geoana”. (0,41 secunde)
6.aproximativ 1.420.000 pentru “adrian nastase”. (0,34 secunde)
7.aproximativ 1.410.000 pentru “mihaela radulescu”. (0,32 secunde)
8.aproximativ 1.240.000 pentru “ion iliescu”. (0,22 secunde)
9.aproximativ 1.140.000 pentru “mihai eminescu”. (0,24 secunde)
10.aproximativ1.120.000 pentru “calin popescu tariceanu”. (0,27 secunde)
Sub linie, dar cu aceeaşi notorietate, vin alte două rezultate:
11.aproximativ 1.010.000 pentru “elena basescu”. (0,29 secunde)
11.bis aproximativ 1.010.000 pentru “crin antonescu”. (0,24 secunde)
Îmi pare rău că au pierdut pălăria de văcari.
Şi nu înjuraţi, nu vă enervaţi / nu vă supăraţi: asta e valoarea noastră! Toţi am pus umărul cândva la creşterea ei…
Update: Sub linie mai era şi următorul rezultat:
aproximativ 1.070.000 pentru “elena udrea”. (0,27 secunde)
…aprilie 2009! Pozarul era Manu. Singura persoană serioasă de acolo!
